fbpx

Succesul ACIBADEM în domeniul FIV: experți de top și cele mai noi tehnologii

Cu mii de pacienți din toată lumea și aproximativ 15.000 de proceduri FIV efectuate, Prof. Dr. Tayfun Bağış este un nume de referință în domeniul reproducerii asistate. Multe cupluri ajung la spitalul ACIBADEM din Istanbul pentru o consultație la el după ce au trecut pe la numeroși specialiști și s-au confruntat cu multe eșecuri. Sute de români și-au împlinit deja marea dorință de a fi părinți, cu ajutorul echipei conduse de profesorul Bağış în cadrul Departamentului de Reproducere Asistată de la Spitalul ACIBADEM Altunizade. Renumitul și apreciatul doctor vorbește în materialul următor despre culisele departamentului pe care îl conduce și despre o teorie interesantă pe care o studiază și o îmbrățisează: infertilitatea imunologică.

Stimulare minimală vs. stimulare convențională

„Au existat îngrijorări legate de un risc mai mare de cancer ovarian la femeile care au trecut prin proceduri de stimulare a ovarelor. Dar datele nu au susținut această concluzie. Dacă ovarele au fost stimulate de multe ori, acest lucru nu crește riscul de cancer. Infertilitatea crește mai mult riscul de cancer. Dacă nu ai copii, riscul de cancer este mare pentru cancerul de sân, dar și pentru cel ovarian. Așadar, dacă poți avea copii, riscul de a dezvolta cancer va scădea. Nu am nicio îngrijorare legată de riscul generat de stimularea ovariană. Dar acum avem două concepte: unul este stimularea minimală, celălalt este stimularea convențională. La stimularea minimală, scopul este să luăm un număr mic de ovule, dar de o calitate mult mai bună. Dacă iei mai multe ovule de calitate, nu e nevoie să stimulezi ovarele prea mult. Statisticile din țările europene și Marea Britanie au prezentat următoarea concluzie: dacă crești numărul de ovule colectate, șansele de sarcină vor crește. Ia cât de multe poți, până la 20-25. Deci, din acest motiv, conceptul de stimulare minimală este văzut ca fiind pe al doilea loc”.

Vitrificarea, un pas crucial în față

„La începutul carierei mele, înghețam embrionii sau ovulele folosind metoda congelării lente. În ultimii 10 ani, s-a dezvoltat un nou sistem: vitrificarea. Prin vitrificare, este nevoie de doar 10 minute pentru a congela embrioni sau spermă. Este foarte ușor și foarte de succes. Atunci când decongelăm și folosim, rata de succes este mai mare. Noi obișnuim să spunem că este precum materialul proaspăt sau chiar mai bine datorită vitrificării. Această tehnică a ajutat și la rezolvarea cazurilor de hiperstimulare ovariană. Dacă femeia este în pericol de a dezvolta un sindrom al hiperstimulării ovariene, nu continuăm procedura, înghețăm materialul folosind vitrificarea și revenim la FIV mai târziu. De fapt, nu-mi amintesc nicio pacientă în ultimii 5-10 ani pe care să o fi internat pentru sindromul hiperstimulării ovariene. Înainte de această perioadă, aproape o treime din clinică era plină de femei care sufereau de sindromul hiperstimulării”.

Importanța mediului care găzduiește embrionul

„În 2003, după procedura de recoltare a ovulelor, puneam embrionii, ovulele fertilizate, într-un lichid special. Numim aceste lichide „medii”. Sunt lichide foarte speciale și foarte scumpe. Acum 16 ani nu exista decât un singur fel, poate două, de medii, dar acum sunt multe. Și un aspect foarte interesant – nu cunoaștem exact conținutul acestor medii, deoarece companiile nu dezvăluie ingredientele. Desigur, fiecare companie încearcă să convingă medicii să aleagă mediul lor, așa că deseori spun „Dacă folosești mediul nostru, rata sarcinilor va crește”. Și chiar s-a întâmplat. Am văzut că, într-adevăr, ratele sarcinilor au crescut semnificativ. Acum avem alternative, unele bune, ceea ce înainte nu se întâmpla”.

Noua generație de incubatoare de fertilitate

„Ovulele și sperma se pun împreună în laboratorul FIV pentru ca fertilizarea să aibă loc. Apoi avem nevoie de un mediu protejat – un incubator – așa încât să se poată dezvolta în siguranță. Acum folosim – nu pentru toți pacienții – EmbryoScope, un tip special de incubator care furnizează condițiile nutritive și de mediu ideale pentru ca embrionii să crească în afara uterului, iar acesta folosește un sistem de imagistică de tip time-lapse. EmbryoScope permite specialiștilor în infertilitate să monitorizeze progresul ovulelor fertilizate în orice moment fără a le scoate din incubatorul protejat. Acest dispozitiv high-tech este folosit în laboratorul FIV în timpul perioadei de incubație între fertilizare și implantare. Aparatul face fotografii la fiecare zece minute și face un film din ele, așa că apeși pe buton ca la computer și vezi evoluția embrionului, ce s-a întâmplat, când se divizează în două celule, la câtă vreme apoi devine patru celule și așa mai departe. Există o dezbatere în acest sens, dacă această tehnică nouă chiar a adus progres sau nu, dar eu cred că am învățat multe despre evoluția embrionilor. Acum putem clasifica embrionii conform scorurilor EmbryoScope. Atunci când selectăm anumiți embrioni, chiar dacă par a fi de aceeași calitate, știm cum s-au dezvoltat și cred că putem alege mai bine”.  

Transfer de embrioni la 3 zile vs. la 5 zile

„Trebuie să știți că stresăm embrionii foarte mult atunci când îi lăsăm afară până în ziua 5. În clinica mea, rata curentă a blastocistului este de aproape 60%, deci, pentru multe paciente, mergem pe transplant de blastocist. Dar dacă femeia are suficiente ovule, obținem suficienți embrioni și nu ar trebui să ne temem că, dacă am aștepta până în ziua 5, vom pierde mulți dintre ei, dacă nu chiar pe toți, și atunci alegem transfer în ziua 5. Dar dacă am obținut un număr foarte limitat de embrioni, pur și simplu nu e normal să aștepți 5 zile. Foarte multe paciente simt că dacă transferul se face în ziua 5, șansele de sarcină sunt mai mari, dar punem embrionul într-o zonă foarte stresantă, nu este prea ușor pentru embrion să supraviețuiască în afara spațiului natural din uter, în condiții in vitro. Vă pot arăta și date care spun că, dacă embrionul este stresat, acest lucru poate crește rata de anomalii cromozomiale. Deci, de ce așteptăm până în ziua 5? Putem transfera embrionii din ziua 3 și să-i așteptăm pe ceilalți, de exemplu. Nu este simplu, dar trebuie să aveți încredere în medic, să aveți încredere că va lua cea mai bună decizie”.

Despre infertilitatea imunologică

„Există două părți implicate în succesul sau eșecul implantării. O parte este embrionul, calitatea acestuia și supraviețuirea sa. Și o parte este corpul femeii. Așadar, atunci când ai parte de un FIV nereușit, ai încercat de trei ori, de patru ori și nu ai reușit, și te întrebi care este problema, credem că problema este fie la embrion, fie în corp. Dacă văd din istoric că problema este la embrion, nu fac nimic, doar schimb protocoalele. Poate este o problemă a centrului FIV, poate nu este problema pacientului. Nimeni nu vorbește despre acest subiect, nimeni nu zice „Da, este problema centrului meu, nu este problema ta”. Deci, în primul rând, trebuie să te asiguri de calitatea embrionului. Cel puțin din punct de vedere morfologic. Dacă pacienta are un istoric cu embrioni de foarte bună calitate și totul pare ok, atunci te poți gândi la o problemă de implantare. Știm că, de exemplu, atunci când se efectuează un transplant renal sau un transplant de ficat, trebuie să găsești persoana potrivită de la care să iei ficatul sau rinichiul, trebuie să existe compatibilitate. Corpul nostru reacționează foarte puternic împotriva, să zicem, a microbilor și antigenilor străini. Dar cum știe corpul care sunt antigenii săi și care nu. Sistemul nostru imunitar știe ce face parte din corpul nostru și ce nu trebuie atacat. Acum, să vedem ce se întâmplă în timpul transferului de embrion. Embrionul – o parte este ovulul femeii și o parte este spermatozoidul. Spermatozoidul vine dintr-un corp diferit. Vine de la o altă persoană, nu este de la fratele tău, este de la soțul tău. Voi doi nu sunteți din aceeași familie. Atunci când pui spermatozoidul, procedeul devine un transplant semialogenic, cum îl numește medicina. După aceea, punem embrionul în endometru. Corpul, dacă funcționează corespunzător, consideră practic că ar trebui să-l arunce, să-l respingă, nu e parte din mine, voi ataca acest embrion. Deci ce se întâmplă? Nu știm exact, dar ceea ce știm este că există un sistem care acționează diferit în endometru față de restul corpului. Și poate că seamănă cu soldații care observă toate mișcările și, atunci când văd dușmanul, îl omoară, dar poate sunt și unii care ajută – primii sunt foarte agresivi, iar ceilalți mai puțin agresivi. La momentul implantării, cei care sunt mai puțin agresivi cresc ca număr, iar cei agresivi scad. Așa acționează corpul. Așadar, înainte de ovulație și după ovulație sistemul este complet diferit. Ei bine, unele femei nu pot schimba acest sistem, nu pot face trecerea de la unul la altul. Numărul celulelor foarte agresive rămâne crescut și, atunci când apare embrionul, ele îl omoară, îl resping. Aceasta este infertilitatea imunologică. Imunologică, deoarece este legată de imunitate, de reacția imună. Dacă întrebați toți doctorii dacă există un rol imunologic în acest proces, ei vă vor spune că da. Problema, de fapt, este cum vom diagnostica aceste femei care au această problemă de imunitate. Lucrez foarte mult în acest domeniu”.