fbpx

Prof. Dr. Tayfun Bağış: “Fiecare caz de infertilitate este ca un puzzle pentru mine. Și simt că mai e ceva care decide dacă sarcina apare sau nu – Dumnezeu”.

O vizită în cabinetul medicului Tayfun Bağış la Spitalul ACIBABEM Altunizade – unde conduce Departamentul de Reproducere Asistată – este o experiență unică. Sutele de poze cu bebeluși trimise de părinți recunoscători din toată lumea sunt dovada impresionantă a muncii și dedicării sale. În următorul material, profesorul Tayfun Bağış vorbește despre ratele de succes de la Centrul de Fertilitate FIV pe care îl coordonează, despre rolul lui Dumnezeu în medicina reproductivă, așa cum l-a simțit de multe ori, și despre dragostea și grija pentru un laborator de infertilitate pe care el îl compară cu … „un copil”.

Domnule profesor Bağış, este dificil pentru un cuplu să treacă prin proceduri de infertilitate – mai ales FIV? Din punct de vedere emoțional, psihologic.

Prof. Dr. Tayfun Bağış: Primul nostru obiectiv ar trebui să fie acela de a nu face rău cuplurilor. Deci, vă  rog să observați că nu am spus „să ajutăm cuplurile”, ci să nu le facem rău – acest lucru este foarte important. Mulți vin aici cu așteptări mari, dar noi nu suntem zei și nici ei nu ar trebui să ne privească așa. Nu, aceasta este o procedură și are succes limitat. Și trebuie să încerci poate de două ori, de trei ori, de patru ori și tot să nu ai copil. Mulți vin aici după vârsta de patruzeci de ani – 43, 44 de ani – și spun da, am 44 de ani, dar e doar un număr, mă simt mult mai tânără, vârsta mea reală este mult mai mică. Îmi pare rău, dar corpul nu ia în considerare sentimentele. De exemplu, oricât de tineri ne-am simți, rezerva ovariană – ovulele, foliculele – se poate termina, se poate epuiza. Știm că acest lucru este adevărat din rezultatele pe care le-am văzut în toți acești ani. Infertilitatea poate fi o povară și problemele emoționale legate de aceasta sunt foarte intime, cuplurile trec prin asta, sunt sentimente de tristețe, în mod evident pot să le facă rău cuplurilor. Și, din acest motiv, trebuie să vorbim foarte deschis despre rezultate înainte de a începe orice tratament, oamenii ar trebui să înțeleagă ratele de succes și procedura. Mulți cred că vor veni în Turcia, obțin o sarcină și se întorc acasă fericiți. Acesta nu e un scenariu pe care să-l încurajez, dimpotrivă. Faptele, statisticile și riscurile trebuie discutate foarte deschis de la bun început. Abordarea bazată pe ideea că eu dau banii și plec acasă cu un copil este foarte greșită.

Ați menționat ratele de succes. Care sunt acestea la ACIBADEM?

Prof. Dr. Tayfun Bağış: Avem un grafic în cadrul Departamentului nostru de Reproducere Asistată, punem o linie neagră și o linie roșie, iar linia roșie este la 45%. Dar știți că succesul este diferit pentru diferitele grupe de vârstă. De exemplu, pentru femeile mai tinere de 35 de ani, rata sarcinii este de aproape 70%. Dacă sunt mai tinere de 30 de ani, rata poate fi de 80%, dar 15-20% dintre ele vor avea un avort. De obicei spunem că dacă ai mai puțin de 35 de ani, ai 50% șanse să ai un copil. Aceasta este baza. Dacă nu ai nicio problemă cu rezerva ovariană, vei avea un copil. Dar, pe măsură ce vârsta înaintează, rata de succes scade. În fiecare săptămână și în fiecare lună ne notăm ratele de graviditate și observăm statisticile. Dacă numărul scade sub 45, atunci încep să scot cartonașe roșii. Verificarea tuturor elementelor, mereu, este un lucru foarte important. În 2016, rata de graviditate în SUA era de 42% la toate grupele de vârstă. Limita noastră inferioară, așa cum am mai spus, este 45. Dacă mergem mai jos de 45, încep să mă întreb ce se întâmplă în laborator? Eu cred că laboratorul este ca un copil. Trebuie să petreci timp cu el, trebuie să-ți placă, să-l răsfeți, să ai grijă de el, să-l știi pe de rost. Uneori i se face foame, alte ori este plângăcios, nu vreau să fac asta, exact ca un copil. Este o relație fascinantă.

Progresul medicinei reproductive este evident, a crescut numărul sarcinilor în ultimii ani?

Prof. Dr. Tayfun Bağış: Da, a crescut, dar nu putem spune că în 5 ani a crescut foarte mult pentru că există anumite limite, nu poți merge mult mai departe. De exemplu, nu putem face nimic pentru pacientele la menopauză. Dacă nu există spermatozoizi în analiză, de asemenea nu putem face nimic. Deocamdată cercetările cu celule stem nu funcționează prea bine, nu am reușit să obținem spermatozoizi din celule stem. Așadar, multe paciente intră la menopauză foarte devreme, nu putem face nimic. Nu putem produce celule noi. Poate în viitor vom putea face acest lucru.

Ați întâlnit cupluri peste 40-45 de ani care să aibă încă o bună calitate a ovulelor și a spermei?

Prof. Dr. Tayfun Bağış: Nu iau pacienți cu vârsta peste 45 de ani. Pentru că nu mă simt confortabil. Aș simți că mint dacă ar trebui să le spun acelor oameni că au șanse. Nu, femeile peste 45 de ani nu au șanse, șansa este extrem extrem de mică. Nu spun că nimeni nu poate rămâne însărcinată după 45 de ani, dar folosirea FIV în această situație este greșită. Da, poți rămâne însărcinată pe cale naturală după 45 de ani. Dar FIV nu crește șansele în acest sens.

Ce credeți că vă diferențiază de alți specialiști FIV renumiți în lume?

Prof. Dr. Tayfun Bağış: Acord timp cuplurilor care vin la mine pentru ajutor. Încerc să înțeleg ce se întâmplă, să nu grăbesc lucrurile. Fiecare caz este diferit pentru mine. Este ca un puzzle. Care este problema, ce pot face eu, ce pot schimba? E ca și cum aș face un proiect. Și dacă, la finalul lui, o să am succes, o să mă simt foarte bine. Trebuie să-ți placă munca asta. Dacă poți rezolva ceva, dacă planul tău va funcționa, totul va fi bine. Așadar, planificarea este o parte importantă a acestei munci. Trebuie să iei decizia corectă, trebuie să acorzi timp pentru luarea deciziei, pentru ca ea să fie evidentă și sigură.

Ne puteți împărtăși un caz care v-a impresionat de-a lungul carierei?

Prof. Dr. Tayfun Bağış: Îmi aduc aminte de o pacientă. A fost foarte dramatic pentru mine, era un cuplu turc din Adana, alți pacienți i-au trimis la mine, erau muncitori, foarte foarte săraci. Numărul de ovule și de spermatozoizi era foarte scăzut, iar la finalul tratamentului n-am obținut decât un singur embrion. Și era un embrion de foarte proastă calitate. Le-am spus „haideți să nu facem transferul de embrion, luați niște bani înapoi, mai puneți ceva peste și o să mai fac o procedură FIV, ok?”. Am încercat să le dau înapoi un pic mai mulți bani pentru că erau foarte săraci. Dar ei au refuzat, nu aveau alți bani pentru o altă procedură viitoare și au cerut transferul embrionului. Și ea a rămas însărcinată. A fost uimitor, cu adevărat uimitor. Cu un embrion pe care aveam de gând să-l arunc la gunoi ea a rămas însărcinată. Acela a fost momentul în care am zis că Dumnezeu a vrut asta, totul este făcut de Dumnezeu. Avem foarte multe situații în care punem embrioni de foarte bună calitate, iar femeia nu rămâne însărcinată. Și am avut cazul acesta în care am pus un embrion prost din punct de vedere morfologic și am obținut o sarcină. Ceva influențează, mai presus de noi. Ani la rând, milioane de doctori, muncă multă în implantare, și nu putem rezolva. Există ceva mai presus, după ce noi am făcut tot ceea ce era posibil din punct de vedere tehnic, științific, uman, în final e ceva acolo care decide dacă sarcina are loc sau nu. Iar acum noi nu putem rezolva acest lucru. Poate în viitorul apropiat vom putea, dar acum avem limitări.

Este destul de dificil să numărăm toți bebelușii din fotografiile din departamentul dumneavoastră – câte proceduri de infertilitate ați făcut?

Prof. Dr. Tayfun Bağış: În jur de 15 000 de cicluri FIV. Aproape jumătate, să zicem, sunt sarcini pe care le-am și urmărit ca medic și apoi am ajutat la nașterea copiilor. Am lucrat o vreme la o maternitate și-mi amintesc că erau aproape 22 000 de nașteri pe an, ceva enorm. Aveam aproape 22 de nașteri într-o zi. Era ca o fabrică. În general, pentru pacienții cu FIV, fac cezariană. Nu este obligatoriu, este opțiunea mea.