În timpul unui transplant renal, echipa chirurgicală pregătește pacientul, administrează anestezia generală și implantează rinichiul donat în abdomenul inferior. Chirurgul conectează vasele de sânge și ureterul, apoi verifică dacă noul rinichi începe să funcționeze înainte de a închide incizia.
Transplantul renal este o intervenție complexă prin care un rinichi sănătos, provenit de la un donator compatibil, este implantat în corpul pacientului pentru a prelua funcția renală. Pentru mulți pacienți cu boală renală în stadiu terminal, operația poate reprezenta o opțiune importantă de tratament. Dacă te întrebi ce se întâmplă efectiv în sala de operație, acest ghid îți explică pas cu pas procesul, într-un limbaj clar și ușor de urmărit.
În transplantul renal, rinichiul bolnav nu este, de regulă, îndepărtat decât dacă există un motiv medical special. Noul rinichi este plasat, de obicei, în partea inferioară a abdomenului, în zona iliacă, unde chirurgul îl poate conecta la vasele de sânge și la vezica urinară. Scopul este ca organul transplantat să înceapă să filtreze sângele și să producă urină.
Înainte de a intra în sala de operație, echipa verifică identitatea pacientului, compatibilitatea cu organul și rezultatele investigațiilor finale. Se discută istoricul medical, medicația curentă și eventualele alergii. Pacientul primește indicații clare privind postul alimentar, tratamentele care trebuie oprite sau continuate și pașii următori după intervenție.
În sala de operație, se montează o branulă, se monitorizează tensiunea arterială, pulsul și oxigenarea, iar pacientul este pregătit pentru anestezia generală. În același timp, echipa de transplant se asigură că toate instrumentele și materialele necesare sunt disponibile.
Transplantul renal se face sub anestezie generală, astfel încât pacientul să doarmă profund și să nu simtă durere în timpul operației. Medicul anestezist supraveghează permanent funcțiile vitale și ajustează medicația pe tot parcursul intervenției. După inducerea anesteziei, pacientul este intubat pentru a ajuta respirația în siguranță.
Zona operatorie este dezinfectată și acoperită cu câmpuri sterile. Chirurgul stabilește locul inciziei, de obicei în partea inferioară dreaptă sau stângă a abdomenului, în funcție de situația fiecărui pacient și de planul echipei chirurgicale. Această poziționare oferă acces mai ușor la vasele mari de sânge din pelvis.
Chirurgul face o incizie în abdomenul inferior pentru a ajunge la spațiul unde va fi plasat rinichiul nou. Se separă cu grijă țesuturile, iar structurile anatomice importante sunt protejate. Deși operația este majoră, chirurgii folosesc tehnici precise pentru a reduce riscul de sângerare și pentru a lucra într-un câmp cât mai bine controlat.
Rinichiul donat este verificat înainte de implantare. Echipa confirmă că organul este potrivit pentru pacient și că a fost păstrat corespunzător. Uneori, rinichiul este perfuzat cu soluții speciale pentru a fi protejat până în momentul implantării. Această etapă este esențială pentru a menține viabilitatea organului.

Următorul pas este anastomoza vasculară, adică legarea vaselor rinichiului transplantat la vasele de sânge ale pacientului. În mod obișnuit, chirurgul conectează artera renală la o arteră din pelvis și vena renală la o venă apropiată. După realizarea acestor conexiuni, sângele începe să circule către rinichiul nou, iar echipa urmărește atent apariția semnelor că organul primește fluxul necesar.
În acest moment, este posibil ca rinichiul să își schimbe culoarea și să devină mai bine perfuzat, ceea ce sugerează că primește sânge. Totuși, momentul exact al apariției urinei poate varia de la un pacient la altul.
După vascularizare, chirurgul conectează ureterul rinichiului transplantat la vezica urinară. Ureterul este tubul care transportă urina de la rinichi la vezică. Această etapă permite eliminarea urinei produse de noul organ. Uneori, se plasează un stent temporar pentru a susține vindecarea și a reduce riscul de îngustare la nivelul conexiunii.
Înainte de a închide incizia, echipa verifică dacă rinichiul transplantat este bine perfuzat și dacă produce urină. Se urmăresc sângerarea, tensiunea locală, aspectul vaselor și funcționarea conexiunilor realizate. Aceasta este o etapă critică, deoarece permite identificarea rapidă a oricăror probleme care ar necesita corecție imediată.
Dacă totul este în regulă, chirurgul închide strat cu strat țesuturile operate. Se folosesc fire sau alte materiale de sutură adecvate, iar la final se aplică un pansament steril. Uneori, poate fi lăsat un tub de dren pentru a evacua lichidele acumulate în primele zile după operație, în funcție de decizia echipei medicale.
După transplantul renal, pacientul este transferat într-o zonă de supraveghere sau în terapie intensivă, unde este monitorizat atent. Se urmăresc diureza, tensiunea arterială, pulsul, durerea, echilibrul lichidelor și analizele de sânge. Tratamentul imunosupresor este început sau ajustat pentru a ajuta organismul să accepte rinichiul transplantat și pentru a reduce riscul de respingere.
În primele ore și zile, echipa medicală verifică atent dacă rinichiul funcționează bine și dacă există semne de complicații, precum sângerare, infecție sau scăderea diurezei. Fiecare pacient are un parcurs diferit, iar recuperarea este monitorizată individual.
Înțelegerea etapelor unui transplant renal poate reduce anxietatea și te poate ajuta să discuți mai bine cu echipa medicală. Când știi ce urmează în sala de operație, este mai ușor să te pregătești emoțional și practic pentru intervenție și pentru perioada de după aceasta.
Dacă urmează să faci un transplant renal, cere echipei medicale explicații despre particularitățile cazului tău, despre medicația de după operație și despre semnele pentru care trebuie să ceri ajutor imediat. Informația corectă și comunicarea bună cu medicii sunt părți importante ale procesului de îngrijire.
Durata poate varia în funcție de complexitatea cazului, anatomia pacientului și eventualele dificultăți intraoperatorii. Echipa medicală îți poate spune mai exact la ce să te aștepți în cazul tău.
De cele mai multe ori, rinichii vechi sunt lăsați pe loc. Ei sunt îndepărtați doar dacă există o indicație medicală specifică.
Nu. Transplantul renal se realizează sub anestezie generală, astfel încât pacientul doarme profund și nu simte durere în timpul intervenției.
Momentul în care rinichiul începe să producă urină poate varia. Echipa chirurgicală și cea de îngrijire monitorizează atent funcția lui imediat după operație.
Medicamentele imunosupresoare reduc riscul ca organismul să respingă rinichiul transplantat și sunt o parte esențială a tratamentului după operație.
Treatments are delivered at our JCI-accredited hospitals — Acıbadem International