Transplantul autolog folosește propriile celule stem ale pacientului, iar transplantul alogen folosește celule de la un donator compatibil. Alegerea depinde de boală, risc, răspuns la tratament și starea generală, iar echipa de hematologie stabilește varianta potrivită pentru fiecare caz.
Transplantul de măduvă osoasă, numit mai corect transplant de celule stem hematopoietice, este o procedură folosită pentru a înlocui sau a reconstrui măduva osoasă afectată de boală ori de tratamente intensive. Celulele stem sunt celule care pot forma din nou globule albe, globule roșii și plachete, ajutând la refacerea sângelui.
În practică, transplantul poate fi făcut în două moduri principale: cu propriile celule ale pacientului, numit transplant autolog, sau cu celule de la un donator, numit transplant alogen. Deși ambele urmăresc refacerea hematopoiezei, diferențele dintre ele sunt importante și influențează indicațiile, riscurile și recuperarea.

În transplantul autolog, celulele stem sunt recoltate de la pacient înainte de tratamentul intens, apoi sunt congelate și reinfuzate după chimioterapia sau radioterapia de pregătire. Scopul este de a permite refacerea măduvei după terapii care ar distruge temporar celulele sanguine sănătoase.
Avantajul principal este că nu există risc de respingere a grefei și nici boală grefă-contra-gazdă, deoarece celulele provin chiar de la pacient. Totuși, acest tip de transplant nu oferă un efect imunologic anti-tumoral la fel de puternic ca transplantul alogen.
În transplantul alogen, celulele stem provin de la un donator compatibil, care poate fi un membru al familiei sau un voluntar din registrul de donatori. Potrivirea antigenelor HLA este esențială pentru a reduce riscul de complicații și pentru a crește șansele ca grefa să se prindă.
Acest tip de transplant poate aduce un beneficiu suplimentar important: celulele donorului pot ajuta la distrugerea celulelor bolnave rămase, prin așa-numitul efect grefă-contra-leucemie. În același timp, riscurile sunt mai mari, pentru că organismul pacientului și celulele transplantate pot reacționa unul împotriva celuilalt.
Transplantul autolog este frecvent folosit în anumite limfoame, în mielomul multiplu și în alte situații în care boala poate fi controlată prin chimioterapie înainte de recoltarea celulelor stem. De regulă, este preferat atunci când scopul este să se administreze tratamente foarte intense, urmate de refacerea măduvei cu propriile celule ale pacientului.
Medicul ia în calcul tipul bolii, răspunsul la tratament, vârsta biologică, bolile asociate și starea generală. Nu orice pacient este candidat, iar decizia se bazează pe evaluare hematologică detaliată.
Transplantul alogen este mai des indicat în leucemii acute, unele sindroame mielodisplazice, anumite forme de aplazie medulară și alte boli în care este necesară înlocuirea completă a sistemului hematopoietic sau folosirea efectului imunologic al grefei. Poate fi luat în calcul și atunci când boala a recidivat sau când riscul de recădere este considerat mare.
Înainte de transplant, echipa medicală evaluează compatibilitatea HLA, starea organelor, existența infecțiilor, funcția cardiacă, pulmonară și hepatică, precum și capacitatea pacientului de a tolera procedura.
Riscurile diferă în funcție de tipul transplantului și de starea pacientului. Cele mai importante includ infecțiile, sângerările, anemia, greața, oboseala, afectarea mucoaselor și, în cazul transplantului alogen, boala grefă-contra-gazdă. Pot exista și complicații pe termen lung, de aceea urmărirea după procedură este esențială.
Este important ca pacientul să înțeleagă că transplantul este un tratament complex, care necesită pregătire, spitalizare și monitorizare atentă. Nu există o variantă „mai bună” pentru toți, ci o opțiune mai potrivită pentru diagnosticul și obiectivele terapeutice ale fiecărei persoane.

Transplantul autolog și cel alogen de măduvă osoasă sunt proceduri diferite, cu avantaje și riscuri distincte. Alegerea depinde de tipul bolii, de răspunsul la tratamentele anterioare, de disponibilitatea unui donator și de profilul individual al pacientului. O discuție detaliată cu medicul hematolog ajută la înțelegerea opțiunilor și la stabilirea celui mai potrivit plan terapeutic.
Transplantul autolog folosește propriile celule stem ale pacientului, iar transplantul alogen folosește celule de la un donator compatibil.
Pentru că poate înlocui complet măduva bolnavă și poate aduce un efect imunologic suplimentar împotriva celulelor bolnave.
De multe ori are riscuri diferite și poate evita boala grefă-contra-gazdă, dar siguranța depinde de boală, tratament și starea generală a pacientului.
Se caută o potrivire HLA cât mai bună între donator și pacient, prin testare specială și evaluare medicală.
Nu. Indicația depinde de tipul bolii, stadiu, răspuns la tratament și alți factori clinici.
Treatments are delivered at our JCI-accredited hospitals — Acıbadem International