Tinitusul este percepția unui zgomot în urechi sau în cap fără o sursă externă și poate avea mai multe cauze ORL, de la dop de cerumen și infecții, până la boala Ménière, otoscleroză sau scăderea auzului. Tratamentul depinde de cauza identificată și poate include îndepărtarea obstacolului, medicație, aparate auditive sau terapie de habituare a sunetului.
Tinitusul este senzația de țiuit, bâzâit, şuierat, pocnituri sau vuiet perceput în ureche ori în cap, fără ca un sunet din exterior să existe. Deși poate fi deranjant, tinitusul nu este o boală în sine, ci un simptom care poate avea mai multe cauze. În multe cazuri, evaluarea ORL ajută la identificarea problemei de bază și la alegerea soluției potrivite.
O problemă la nivelul urechii externe, medii sau interne poate modifica modul în care creierul procesează sunetele. Când acest lucru se întâmplă, tinitusul poate apărea sau se poate accentua.
Un dop de cerumen poate bloca parțial sau complet conductul auditiv. Pe lângă senzația de ureche înfundată și scăderea auzului, poate apărea tinitusul. În general, simptomele se ameliorează după îndepărtarea corectă a cerumenului de către medic.
Inflamația sau infecția urechii poate produce durere, secreții, febră și uneori tinitus. În otita medie, acumularea de lichid în spatele timpanului poate afecta transmiterea sunetului și poate da senzația de presiune sau zgomote în ureche.
Când trompa lui Eustachio nu se deschide și nu se închide corect, urechea medie nu mai egalează bine presiunea. Pot apărea ureche înfundată, auz înfundat, pocnituri și tinitus, mai ales în timpul răcelilor, alergiilor sau schimbărilor de altitudine.
Otoscleroza este o afecțiune în care oscioarele urechii medii, în special scărița, nu se mai mișcă normal. Aceasta poate duce la pierdere de auz de transmisie și la tinitus. Diagnosticul se stabilește prin consult ORL și teste auditive.
Atunci când celulele senzoriale din urechea internă sau calea auditivă sunt afectate, tinitusul este frecvent asociat cu scăderea auzului. Poate apărea după expunere la zgomot, odată cu înaintarea în vârstă sau în urma altor afecțiuni ale urechii interne.
Boala Ménière poate provoca episoade de vertij, scădere fluctuantă a auzului, presiune în ureche și tinitus, de obicei unilateral. Simptomele pot apărea în crize și necesită evaluare ORL pentru confirmare și plan de control al simptomelor.

Este important să ceri consult ORL dacă tinitusul persistă, apare doar la o ureche, se asociază cu scădere de auz sau cu amețeli, ori apare după un traumatism. O evaluare rapidă este utilă și când simptomele se înrăutățesc sau afectează somnul, concentrarea și calitatea vieții.
Solicită ajutor medical de urgență dacă zgomotul apare brusc împreună cu pierdere de auz, vertij intens, durere severă, secreții cu sânge sau simptome neurologice precum slăbiciune facială. În aceste situații, este nevoie de evaluare promptă.
Consultul începe de obicei cu discuția despre tipul zgomotului, momentul apariției, factori declanșatori și medicamentele folosite. Urmează examinarea urechilor și, dacă este nevoie, investigații suplimentare.
Tratamentul depinde de cauza găsită. Când tinitusul este provocat de o problemă tratabilă, corectarea acesteia poate reduce simptomele. Dacă nu se poate elimina complet cauza, obiectivul devine diminuarea disconfortului și îmbunătățirea funcționării zilnice.
Îndepărtarea dopului de cerumen, tratamentul infecției, controlul inflamației sau abordarea otosclerozei pot avea un rol important. În boala Ménière, medicul poate recomanda măsuri pentru controlul episoadelor și monitorizare periodică.
Dacă tinitusul este însoțit de pierdere de auz, aparatele auditive pot ajuta la ameliorarea percepției zgomotului prin amplificarea sunetelor din jur. Pentru mulți pacienți, acest lucru face tinitusul mai puțin evident.
Zgomotele de fond, sunetele albe sau aplicațiile specializate pot masca parțial tinitusul și pot ajuta creierul să îl ignore mai ușor. Această abordare este adesea combinată cu educație și consiliere.
Stresul și oboseala pot accentua percepția tinitusului. Un program regulat de somn, limitarea cafelei seara, evitarea liniștii complete noaptea și tehnicile de relaxare pot fi utile pentru unii pacienți.
Expunerea la zgomote puternice poate agrava tinitusul. Căștile de protecție sau dopurile auditive folosite corect, împreună cu evitarea volumului ridicat la căști, ajută la protejarea urechii interne.

Tinitusul poate avea mai multe cauze ORL, de la probleme simple precum dopul de cerumen, până la afecțiuni ale urechii medii sau interne. Cu o evaluare corectă, medicul poate identifica sursa simptomelor și poate recomanda soluții adaptate, menite să reducă disconfortul și să protejeze auzul.
Nu. Tinitusul este un simptom și poate apărea din cauze simple sau mai complexe. Totuși, dacă persistă ori se asociază cu scădere de auz sau amețeli, este nevoie de consult ORL.
Uneori, da, mai ales dacă apare după o răceală, expunere scurtă la zgomot sau un dop de cerumen. Dacă durează sau se repetă, trebuie căutată cauza.
Medicul ORL este specialistul care evaluează cel mai des tinitusul. În funcție de cauză, pot fi implicați și audiologul sau alți specialiști.
La pacienții cu pierdere de auz, aparatele auditive pot reduce senzația de tinitus prin îmbunătățirea auzului și acoperirea parțială a zgomotului perceput.
Mergi urgent dacă tinitusul apare brusc împreună cu pierdere de auz, vertij intens, durere severă, secreții sangvinolente sau slăbiciune facială.
Treatments are delivered at our JCI-accredited hospitals — Acıbadem International