Terapia țintită este un tip de tratament oncologic care acționează asupra unor modificări specifice din celulele canceroase, nu asupra tuturor celulelor care se divid rapid. Poate fi utilă mai ales când analizele moleculare arată o țintă clară pentru anumite medicamente, iar alegerea ei depinde de tipul de cancer, profilul tumoral și starea generală a pacientului.
Terapia țintită este una dintre cele mai importante direcții ale oncologiei moderne. Spre deosebire de tratamentele care acționează mai larg asupra celulelor în diviziune, această abordare urmărește anumite molecule, proteine sau căi de semnalizare implicate în dezvoltarea și creșterea cancerului. În practică, asta înseamnă că medicii pot folosi medicamente concepute să intervină mai precis asupra tumorii, atunci când profilul ei biologic permite acest lucru.
Nu orice cancer poate fi tratat cu terapie țintită și nici orice pacient nu este eligibil. De aceea, decizia se bazează pe evaluarea tumorii, pe rezultatele analizelor genetice sau moleculare și pe recomandarea echipei de oncologie. Pentru mulți pacienți, terapia țintită face parte dintr-un plan complex, alături de chirurgie, radioterapie, imunoterapie sau chimioterapie.
Terapia țintită folosește medicamente care blochează mecanisme specifice de care celulele canceroase au nevoie pentru a se multiplica, a supraviețui sau a forma noi vase de sânge. Unele tratamente împiedică transmiterea semnalelor de creștere, altele blochează proteine anormale produse de tumoare, iar altele pot direcționa sistemul imunitar sau livra substanțe toxice mai exact către celulele maligne.
Ideea centrală este personalizarea tratamentului. În loc să se trateze cancerul doar după organul din care provine, medicul poate lua în calcul caracteristicile moleculare ale tumorii. Acest lucru a schimbat semnificativ modul în care sunt abordate multe forme de cancer.

Celulele canceroase apar atunci când anumite gene suferă modificări care le permit să crească necontrolat. Aceste modificări pot produce proteine anormale sau pot activa căi biologice care susțin tumora. Medicamentele din terapia țintită încearcă să întrerupă aceste mecanisme.
Blocarea receptorilor de pe suprafața celulei pentru a opri semnalele de creștere.
Inhibarea proteinelor din interiorul celulei care transmit mesajul de proliferare.
Împiedicarea formării vaselor de sânge care hrănesc tumora.
Blocarea reparării ADN-ului tumoral, ceea ce poate face celulele canceroase mai vulnerabile.
Livrarea țintită a unor substanțe terapeutice către celulele care exprimă anumite molecule.
Important de reținut este că „țintită” nu înseamnă întotdeauna lipsită de efecte adverse. Medicamentele pot afecta și țesuturile sănătoase care folosesc aceleași căi biologice, însă, în unele situații, pot fi mai bine tolerate decât chimioterapia clasică.
Terapia țintită poate fi recomandată pacienților la care tumorile prezintă anumite modificări moleculare identificabile. De exemplu, unele cancere de sân, plămân, colon, piele, rinichi sau leucemii pot avea astfel de ținte, dar eligibilitatea depinde de tipul exact de cancer și de rezultatele analizelor.
În general, medicul ia în calcul mai mulți factori:
tipul și stadiul cancerului;
prezența unei modificări moleculare relevante;
tratamentul primit anterior;
starea generală și funcția organelor;
alte boli existente și medicația curentă.
Nu toate tumorile au o țintă clară, iar uneori aceeași boală poate avea profiluri moleculare diferite de la un pacient la altul. Din acest motiv, două persoane cu același diagnostic pot primi tratamente diferite.
Înainte de a recomanda terapia țintită, oncologul poate solicita teste moleculare sau genetice realizate din probă de tumoră, iar uneori din sânge. Aceste analize pot căuta mutații, amplificări genetice, fuziuni de gene sau expresia unor proteine specifice.
Rezultatul testării ajută la alegerea medicamentului potrivit și la evitarea tratamentelor care nu ar avea probabil un beneficiu clar. De aceea, testarea corectă este o parte esențială a oncologiei de precizie.
În funcție de medicament, terapia țintită poate fi administrată oral, sub formă de comprimate, sau intravenos, în spital ori în regim de zi. Uneori este folosită singură, alteori în asociere cu alte tratamente. Schema exactă depinde de tipul de cancer și de obiectivul terapeutic, care poate fi controlul bolii, reducerea riscului de recidivă sau prelungirea supraviețuirii fără progresie.
Ca orice tratament activ, terapia țintită poate avea efecte secundare. Acestea diferă în funcție de medicament și de pacient. Printre reacțiile adverse care pot apărea se numără erupții cutanate, diaree, oboseală, creșterea tensiunii arteriale, modificări ale funcției hepatice sau, în anumite cazuri, probleme cardiace ori pulmonare.
Pacientul trebuie să anunțe echipa medicală dacă apar simptome noi sau dacă starea generală se modifică. Ajustarea dozei, pauzele de tratament sau schimbarea medicamentului pot fi necesare în funcție de toleranță.

Principalul avantaj al terapiei țintite este precizia mai mare față de tratamentele nespecifice, atunci când există o țintă potrivită. În plus, unele medicamente pot fi administrate oral și permit un tratament ambulatoriu. Totuși, aceste beneficii nu înseamnă că terapia este potrivită pentru toți pacienții sau pentru toate tipurile de cancer.
Există și limite importante: tumorile pot dezvolta rezistență în timp, ținta poate să nu fie prezentă, iar tratamentul trebuie monitorizat atent. Uneori, terapia țintită funcționează cel mai bine în combinație cu alte metode oncologice.
Am o țintă moleculară care permite terapia țintită?
Ce teste sunt necesare înainte de tratament?
Ce beneficii și riscuri există în cazul meu?
Pot combina terapia țintită cu alte tratamente?
Ce semne trebuie să raportez urgent?
Terapia țintită a schimbat profund tratamentul cancerului, oferind opțiuni mai personalizate pentru anumite tumori. Cel mai important pas este evaluarea corectă a profilului tumoral și discutarea opțiunilor cu medicul oncolog, pentru a alege strategia potrivită fiecărui caz în parte.
Nu. Chimioterapia acționează mai larg asupra celulelor care se divid rapid, în timp ce terapia țintită urmărește mecanisme moleculare specifice ale tumorii.
Nu. Beneficiul depinde de tipul de cancer și de existența unei ținte moleculare identificabile la nivelul tumorii.
De obicei, da. Testele moleculare sau genetice ajută medicul să aleagă tratamentul potrivit și să evite terapiile care probabil nu ar funcționa.
Da. Deși poate fi mai precisă, terapia țintită poate provoca reacții adverse, iar pacientul trebuie monitorizat pe parcursul tratamentului.
Da, în multe situații terapia țintită se combină cu chirurgie, radioterapie, chimioterapie sau imunoterapie, în funcție de planul stabilit de oncolog.
Treatments are delivered at our JCI-accredited hospitals — Acıbadem International