Terapia cu celule stem este o metodă medicală care folosește celule capabile să se transforme în alte tipuri de celule și să susțină repararea țesuturilor. Este recomandată mai ales în anumite boli ale sângelui și ale măduvei osoase, iar în alte afecțiuni se află încă în evaluare sau în studii clinice.
Terapia cu celule stem este un domeniu important al medicinei regenerative. Ea folosește celule cu capacitatea de a se multiplica și de a se diferenția în alte tipuri de celule, cu scopul de a înlocui, repara sau susține țesuturi afectate de boală. Deși este frecvent prezentată ca o soluție promițătoare, nu toate utilizările ei sunt dovedite la fel de bine, iar indicația trebuie stabilită de un medic specialist.
Celulele stem sunt celule „de bază” ale organismului. Spre deosebire de alte celule, ele au două proprietăți importante: se pot divide pentru a produce mai multe celule și se pot transforma în celule specializate, în funcție de nevoile organismului. Există mai multe tipuri de celule stem, inclusiv celule stem embrionare, adulte și celule stem obținute prin tehnici de laborator.
În practica medicală, sunt utilizate mai ales celulele stem adulte, în special cele din măduva osoasă, sângele periferic sau sângele din cordonul ombilical. Alegerea sursei depinde de boala tratată și de obiectivul terapeutic.

Terapia cu celule stem presupune administrarea acestor celule pentru a sprijini refacerea unui țesut, pentru a înlocui celule distruse sau pentru a ajuta la restabilirea funcției unui organ. Uneori, terapia este folosită după tratamente agresive, cum ar fi chimioterapia, pentru a reface măduva osoasă și producția de celule ale sângelui.
În alte situații, celulele stem sunt investigate pentru efectele lor regenerative sau antiinflamatorii. Totuși, faptul că o terapie este promițătoare nu înseamnă automat că este potrivită pentru orice boală sau pentru orice pacient.
Există câteva indicații bine stabilite, susținute de experiență clinică și recomandări medicale. Printre acestea se numără:
În aceste situații, transplantul de celule stem hematopoietice poate face parte din tratamentul standard sau poate fi recomandat ca opțiune de consolidare a tratamentului oncologic.
Există și domenii în care terapia cu celule stem este cercetată, dar nu este încă tratament standard. Exemplele includ unele boli neurologice, leziuni ale măduvei spinării, boli cardiace, artroză, boala Parkinson, scleroza multiplă sau diabetul de tip 1. În aceste cazuri, rezultatele studiilor nu sunt suficiente pentru a recomanda utilizarea de rutină în afara unui protocol aprobat.
Este important să fie diferențiată medicina bazată pe dovezi de ofertele comerciale care promit ameliorări rapide sau vindecări. Orice clinică serioasă ar trebui să explice clar dacă tratamentul face parte dintr-un studiu clinic, dacă este aprobat pentru indicația respectivă și care sunt beneficiile și riscurile cunoscute.
Pașii diferă în funcție de tipul terapiei și de boală. În unele cazuri, celulele stem sunt recoltate de la pacient sau de la un donator compatibil, apoi sunt procesate și administrate prin perfuzie intravenoasă. Înainte de administrare, pacientul poate primi chimioterapie sau alt tratament de condiționare pentru a face loc celulelor noi.
După procedură, este necesară monitorizare atentă, deoarece pot apărea complicații legate de scăderea imunității, infecții, sângerări sau reacția grefă-contra-gazdă în cazul celulelor de la donator.
Ca orice procedură medicală, terapia cu celule stem are riscuri. Acestea depind de sursa celulelor, de starea generală a pacientului și de boala tratată. Printre riscuri se pot număra infecțiile, reacțiile la medicație, respingerea sau incompatibilitatea între donator și primitor și alte complicații specifice transplantului.
Limitarea principală este că nu toate afecțiunile pot fi tratate eficient cu celule stem. În plus, unele terapii promovate intens nu au dovezi solide de eficiență și siguranță. De aceea, pacientul trebuie să primească informații clare și complete înainte de a lua o decizie.
Eligibilitatea depinde de diagnostic, vârstă, starea generală, rezultatele analizelor și istoricul medical. Medicul specialist, de obicei hematolog, oncolog sau alt specialist implicat, evaluează dacă terapia este potrivită și dacă beneficiile pot depăși riscurile. Nu există o soluție universală, iar recomandarea se face individualizat.

Este util să ceri opinia unui specialist dacă ai o boală hematologică, dacă urmezi tratament oncologic sau dacă ți s-a propus o terapie cu celule stem pentru o afecțiune în afara indicațiilor standard. O a doua opinie poate ajuta la înțelegerea alternativelor și la evitarea tratamentelor nevalidate.
Terapia cu celule stem are un rol important în anumite boli grave, mai ales în hematologie și oncologie. În alte afecțiuni, ea rămâne un domeniu de cercetare, iar decizia trebuie luată împreună cu medicul, pe baza dovezilor disponibile și a profilului tău medical.
Terapia cu celule stem nu este un tratament universal, ci o opțiune medicală cu indicații bine definite și cu utilizări încă aflate în studiu. Pentru a lua o decizie informată, discută întotdeauna cu un specialist și verifică dacă terapia propusă are susținere științifică pentru afecțiunea ta.
Este o procedură medicală prin care se folosesc celule capabile să se multiplice și să se diferențieze pentru a ajuta la repararea sau înlocuirea unor țesuturi afectate.
Cele mai bine stabilite indicații sunt în bolile sângelui și ale măduvei osoase, cum ar fi anumite leucemii, limfoame, anemii severe și alte afecțiuni hematologice.
Nu. Există indicații clare pentru unele boli, dar în multe alte afecțiuni terapia este încă studiată și nu reprezintă tratament standard.
Riscurile pot include infecții, reacții la tratament, complicații de compatibilitate și, în unele cazuri, reacția grefă-contra-gazdă.
Nu este recomandat. Evaluarea trebuie făcută de un specialist, iar tratamentul ar trebui ales doar dacă este adecvat pentru diagnosticul tău și susținut de dovezi.
Treatments are delivered at our JCI-accredited hospitals — Acıbadem International