Transplantul de măduvă osoasă poate salva viața, dar implică riscuri importante, mai ales în perioada de după procedură. Cele mai frecvente sunt infecțiile, rejetul sau boala grefă contra gazdă, sângerările și efectele adverse ale tratamentului, de aceea monitorizarea atentă este esențială.
Transplantul de măduvă osoasă, numit și transplant de celule stem hematopoietice, este o procedură complexă folosită în unele boli ale sângelui, ale măduvei osoase sau în anumite cancere. Deși poate oferi o șansă importantă la tratament, intervenția vine cu riscuri care trebuie înțelese înainte de decizie și în perioada de recuperare.
Riscurile depind de tipul transplantului, de starea generală a pacientului, de boala de bază și de compatibilitatea dintre donator și primitor. Unele complicații apar la scurt timp după transplant, iar altele pot apărea mai târziu și pot necesita urmărire pe termen lung.

După transplant, sistemul imunitar este slăbit temporar sau pentru o perioadă mai lungă, ceea ce crește mult riscul de infecții. Tratamentul pregătitor, numit și condiționare, poate reduce numărul celulelor sanguine și poate lăsa organismul fără apărare suficientă împotriva bacteriilor, virusurilor și fungilor.
Este important de reținut că, uneori, infecția poate evolua rapid chiar dacă simptomele par la început ușoare. De aceea, orice febră după transplant trebuie raportată imediat echipei medicale.
În limbaj uzual, oamenii folosesc uneori termenul de „rejet” pentru a descrie problemele în care transplantul nu se prinde sau nu funcționează cum trebuie. În transplantul de măduvă osoasă, două situații importante sunt eșecul de grefare și boala grefă contra gazdă, mai ales în cazul transplantului alogen, când celulele vin de la un donator.
Eșecul de grefare apare atunci când celulele transplantate nu se instalează adecvat în măduvă și nu încep să producă suficient sânge nou. Acest lucru poate duce la anemie, risc crescut de infecții și sângerări. Compatibilitatea, numărul de celule transplantate și unele infecții sau medicamente pot influența acest risc.
Boala grefă contra gazdă apare când celulele imune ale donatorului atacă țesuturile pacientului. Poate afecta pielea, ficatul, intestinul și alte organe. Poate fi acută sau cronică și necesită evaluare și tratament prompt.
Pe lângă infecții și problemele legate de grefă, există și alte complicații frecvente care trebuie monitorizate atent. Ele pot apărea în perioada imediat următoare transplantului sau în lunile de recuperare.
Până când măduva începe să producă suficient sânge, pot apărea anemie, neutropenie și trombocitopenie. Acestea se pot traduce prin oboseală, risc de infecții și tendință la sângerare sau apariția ușoară a vânătăilor.
Trombocitele scăzute cresc riscul de sângerare de la nivelul gingiilor, nasului sau tractului digestiv. Pacienții pot avea nevoie de monitorizare frecventă și, uneori, de transfuzii.
Tratamentul de condiționare poate irita mucoasa gurii și a tubului digestiv. Mucozita poate fi dureroasă și poate îngreuna alimentația și hidratarea. Greața și vărsăturile pot afecta starea generală și aportul nutritiv.
Anumite medicamente și tratamente asociate transplantului pot afecta ficatul, rinichii, plămânii sau inima. De aceea sunt necesare analize și investigații repetate pentru a depista din timp orice modificare.
Nu toți pacienții au același nivel de risc. Riscul poate fi mai mare la persoanele cu stare generală fragilă, infecții active, compatibilitate redusă cu donatorul, transplant alogen, tratamente prealabile intensive sau alte boli asociate.
Medicul evaluează atent beneficiile și riscurile înainte de procedură și poate recomanda măsuri de prevenție adaptate fiecărui pacient.
Deși transplantul nu poate fi făcut fără riscuri, există măsuri care ajută la scăderea lor:

După transplant, anumite simptome nu trebuie ignorate. Solicitați ajutor medical imediat dacă apar febră, frisoane, dificultăți de respirație, sângerare neobișnuită, diaree severă, confuzie, erupții extinse sau orice stare de agravare rapidă.
Comunicarea rapidă cu echipa medicală poate face diferența în prevenirea complicațiilor severe.
Riscurile transplantului de măduvă osoasă sunt reale și pot fi serioase, dar sunt bine cunoscute și urmărite atent de echipele specializate. Înțelegerea lor ajută pacientul și familia să recunoască semnele de alarmă și să respecte recomandările de prevenție și monitorizare. Decizia de transplant se ia întotdeauna printr-o discuție individualizată, în care beneficiile și riscurile sunt cântărite cu grijă.
Infecțiile sunt printre cele mai importante riscuri, deoarece imunitatea este scăzută după tratament. Febra trebuie raportată imediat.
În practică, termenul poate descrie eșecul de grefare sau boala grefă contra gazdă, mai ales la transplantul de la donator.
Riscul este mai mare în perioada timpurie, dar poate persista dacă sistemul imunitar rămâne slăbit sau dacă pacientul primește tratament imunosupresor.
Nu. Această complicație apare mai ales la transplantul alogen și nu se dezvoltă la toți pacienții.
Febra, frisoanele, sângerările, diareea severă, dificultățile de respirație și erupțiile extinse necesită evaluare medicală rapidă.
Treatments are delivered at our JCI-accredited hospitals — Acıbadem International