Reconstrucția completă a extremităților se referă la procedura chirurgicală de reconstrucție a unei extremități deteriorate, cum ar fi un braț, o mână, un picior sau laba piciorului. Acest tip de intervenție chirurgicală implică, de obicei, utilizarea de tehnici și materiale avansate pentru a restabili atât forma, cât și funcția extremității afectate.
Procedura de reconstrucție completă a extremităților poate fi efectuată din mai multe motive, inclusiv:
Leziuni traumatice: intervenția chirurgicală de reconstrucție a extremităților este adesea efectuată pentru a repara leziunile cauzate de traume, cum ar fi fracturi, luxații și leziuni ale țesuturilor moi.
Tumori: În unele cazuri, tumorile pot necesita îndepărtarea unei extremități, care poate fi reconstruită folosind tehnici chirurgicale.
Anomalii congenitale: Unele persoane se nasc cu deformări sau anomalii ale extremităților, care pot fi corectate prin intervenții chirurgicale reconstructive.
Condiții degenerative: Anumite afecțiuni degenerative, cum ar fi osteoartrita sau artrita reumatoidă, pot provoca leziuni semnificative articulațiilor și altor structuri ale extremităților, care pot necesita intervenții chirurgicale de reconstrucție pentru a atenua durerea și a restabili funcția.
Chirurgia de reconstrucție completă a extremităților implică, de obicei, o echipă de specialiști, inclusiv chirurgi ortopezi, chirurgi plastici și kinetoterapeuți. Tehnicile și materialele specifice utilizate în procedură vor depinde de fiecare caz, dar pot include grefa osoasă, înlocuirea articulațiilor, reconstrucția țesuturilor moi.
Recuperarea după o astfel de intervenție chirurgicală de reconstrucție a extremităților poate fi un proces îndelungat, care necesită o reabilitare extinsă și terapie fizică pentru a recâștiga mișcarea, forța și funcția extremității afectate. Cu toate acestea, cu îngrijire și tratament adecvat, mulți oameni sunt capabili să obțină rezultate excelente și o îmbunătățire semnificativă a calității vieții lor.
Cancerele osoase sunt mult mai rare decât alte tipuri de cancer. Doar o zecime dintre tumorile descoperite la nivelul osului sunt maligne, marea majoritate sunt benigne. Profesorul Levent Eralp, unul dintre ortopezii din echipa Acibadem, spune că pentru fiecare 5.000 de cancere de sân, se observă un cancer al sistemului osos (sarcom). Prin urmare, experiența patologilor, radiologilor și chirurgilor care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul tumorilor osoase și ale țesuturilor moi este de 5.000 de ori mai mică decât cea a unui patolog, radiolog și chirurg care se ocupă de cancerul de sân. De fapt, rezultate precise se obțin atunci când pacienții cu cancere ortopedice sunt îndrumați doar către persoane cu experiență și educație pe această nișă medicală. Pentru a trata aceste tipuri de cancer trebuie, mai întâi de toate, pus un diagnostic corect. Pentru diagnosticul corect, se începe cu examinarea corectă și interogarea corectă a pacientului. Profesorul Eralp, descriind procesul de diagnostic în cancerele ortopedice, a spus: „Din moment ce cancerele ortopedice sunt rare, este întotdeauna necesar să ne așteptăm la surprize. Încercăm să obținem indicii de la pacienți pentru a încerca să ajungem la diagnosticul corect cu întrebări mai puțin obișnuite”. După ascultarea poveștii pacientului, se încearcă identificarea tipului de masă, de la cea mai simplă investigație imagistică cu raze X/ultrasunete până la cea mai avansată din punct de vedere tehnologic, RMN/PET. În final, se prelevează o probă de țesut (biopsie) prin intrarea în potențialul țesut tumoral cu un ac și este examinată de un patolog specializat în acest domeniu. Se încearcă să se ajungă la diagnosticul corect cu proba examinată la microscop. Când toți acești pași sunt finalizați, începe planificarea tratamentului pacientului. Dacă este detectată o tumoră benignă, recuperarea poate fi realizată printr-o intervenție chirurgicală efectuată corect. Dacă este detectată o tumoră malignă, chimioterapia și radioterapia trebuie adăugate la tratament înainte sau după intervenția chirurgicală, ori și înainte și după.
Datoria medicului ortoped în chirurgia tumorală este să efectueze corect intervenția chirurgicală. O intervenție chirurgicală corectă înseamnă îndepărtarea tumorii într-un mod care să nu permită recidivarea bolii. Tumora poate fi nevoie uneori să fie îndepărtată împreună cu capsula din jur sau cu țesutul intact. În țesutul sănătos, uneori se pot găsi mușchi, vase, nervi și articulații sănătoase. Indiferent de ceea ce este lăsat în urmă pentru a salva viața și membrul pacientului, nu trebuie considerat că membrul pacientului va funcționa la parametri optimi. Acest tip de gândire deschide calea pentru ca pacientul să dezvolte recidive sau metastaze în viitor. Scopul este de a elimina mai întâi tumora din corp cu marginile intacte. În cea de-a doua etapă se planifică modul de acoperire sau reparare a golului format după îndepărtarea tumorii. În această etapă, chirurgii plasticieni vor lucra cu transplant de țesuturi moi, chirurgii cardiovasculari cu grefe vasculare și ortopezii cu megaproteze sau țesuturi regenerative pentru a crea membre funcționale (adică în mișcare) pentru pacient. Aceste metode chirurgicale sunt foarte dificile, deoarece sunt de lungă durată și necesită o planificare serioasă. În același timp, trebuie avut în vedere faptul că acești pacienți ies din ședințe grele de chimioterapie și radioterapie. Deoarece corpurile lor sunt deja slăbite, pot apărea multe complicații, operațiile lor trebuie planificate corect și urmărite îndeaproape. Medicul trebuie să țină aproape de pacient. Dacă furtuna care se apropie nu este observată, va distruge totul când va veni.
După ce și-a terminat studiile ca specialist ortoped la Universitatea din Istanbul, medicul Levent Eralp s-a pregătit pentru protezarea totală a articulației în Germania, a studiat fixare externă și Ilizarov în Atlanta, apoi reconstrucție biologică în Japonia, iar acum vede în continuare pacienți în Acibadem Healthcare Group. El spune că este cea mai dificilă, cea mai imprevizibilă ramură, ale cărei limite sunt trasate de studii științifice, dar deschise creativității prin experiențele trecute. Prof. Levent Eralp spune că oncologia ortopedică este o ramură în care urmărirea pacientului trebuie făcută strict.
Prof. Eralp, care este și instructor în scufundări, de care se ocupă ca hobby, a spus că, la fel ca în chirurgia oncologică ortopedică, regulile de scuba diving trebuie bine planificate și respectate cu strictețe. El a afirmat că dacă regulile nu sunt bine stabilite sau regulile nu sunt respectate, va fi foarte ușor să apară dezastre atât în timpul procesului de tratament al cancerelor ortopedice, cât și în timpul scufundărilor.
Prof. Eralp ne împărtășește și cazul unei paciente: s-au cunoscut din cauza unui cancer osos cu care a fost diagnosticată la vârsta de 8 ani, și a mentionat că a operat pacienta după ce a trecut printr-o perioadă intensă de chimioterapie. Și-a revenit și și-a continuat viața fără probleme până la vârsta de 18. Atunci, când creșterea osoasă a fost completă, a apărut un rezultat așteptat al tratamentului, adică un picior era cu 8,5 cm mai scurt și a avut nevoie de o intervenție chirurgicală de alungire. 6 șase luni mai târziu după operație, și-a adus logodnicul să-l cunoască pe doctorul Eralp. Și-a dat seama că nu numai că i-a salvat viața cu prima operație, dar a înțeles că a fost afectată negativ și social din cauza diferenței de înălțime. Următoarea întâlnire cu pacienta a fost pentru a afla dacă sarcina a avut un efect negativ asupra procesului de tratament. Când pacienta a rămas însărcinată, doctorul Eralp a spus că nu va avea probleme. În cele din urmă, văzându-și pacienta cu copilul în brațe s-a emotionat foarte mult și a spus că este fericit să fie nașul bebelușului.
În timp ce majoritatea pacienților cu tumori la extremități au brațele sau picioarele amputate, astăzi acest lucru se face doar când nu există altă alegere, iar procentul este de doar 5 la sută dintre pacienți. Succesul în oncologia ortopedică este determinat de ratele de supraviețuire în decurs de 5 ani. În timp ce această rată era de 10-15% în trecut, astăzi este în jur de 60-65%. Acest succes se datorează creșterii experienței ortopezilor în operațiile de salvare a membrelor și creșterii succesului metodelor reconstructive. Desigur, contribuțiile de succes ale medicilor oncologi în tratamentele de chimioterapie și radioterapie ale pacientului în timpul acestui proces de tratament nu trebuie uitate. Deși experiența este mai mică decât pentru alte tipuri de cancer, avem mult mai mult succes în cancerele ortopedice decât acum 20 de ani. Iar profesorul Eralp conduce la Acibadem un centru complet de reconstrucție a extremităților în cancerele ortopedice.