Prof. Dr. Tayfun Bağış, expert FIV: rate de succes în cadrul ACIBADEM

“Fiecare caz de infertilitate este ca un puzzle pentru mine. Și simt că mai e ceva care decide dacă sarcina apare sau nu – Dumnezeu”.

Pentru cuplurile de români care se străduiesc să devină părinți, numele profesorului Tayfun Bağış atrage imediat atenția și aduce speranță. Deja sunt sute de perechi din țara noastră care și-au îndeplinit acest mare vis cu ajutorul Profesorului Bağış de la ACIBADEM Turcia. Cu 16 ani de experiență în medicina reproductivă și în jur de

15.000 de cicluri FIV efectuate, șeful Departamentului de Reproducere Asistată din cadrul Spitalului ACIBADEM Altunizade este un specialist de renume mondial în acest domeniu delicat și dificil. O vizită în cabinetul său este o experiență unică. Sutele de poze cu bebeluși trimise de părinți recunoscători din toată lumea sunt dovada impresionantă a muncii și dedicării sale.

Domnule profesor Bağış, este dificil pentru un cuplu să treacă prin proceduri de infertilitate – mai ales FIV? Din punct de vedere emoțional, psihologic.

Prof. Dr. Tayfun Bağış: Primul nostru obiectiv ar trebui să fie acela de a nu face rău cuplurilor. Deci, vă rog să observați că nu am spus „să ajutăm cuplurile”, ci să nu le facem rău – acest lucru este foarte important. Mulți vin aici cu așteptări mari, dar noi nu suntem zei și nici ei nu ar trebui să ne privească așa. Nu, aceasta este o procedură și are succes limitat. Și trebuie să încerci poate de două ori, de trei ori, de patru ori și tot să nu ai copil. Mulți vin aici după vârsta de patruzeci de ani – 43, 44 de ani – și spun da, am 44 de ani, dar e doar un număr, mă simt mult mai tânără, vârsta mea reală este mult mai mică. Îmi pare rău, dar corpul nu ia în considerare sentimentele. De exemplu, oricât de tineri ne-am simți, rezerva ovariană – ovulele, foliculele – se poate termina, se poate epuiza. Știm că acest lucru este adevărat din rezultatele pe care le-am văzut în toți acești ani. Infertilitatea poate fi o povară și problemele emoționale legate de aceasta sunt foarte intime, cuplurile trec prin asta, sunt sentimente de tristețe, în mod evident pot să le facă rău cuplurilor. Și, din acest motiv, trebuie să vorbim foarte deschis despre rezultate înainte de a începe orice tratament, oamenii ar trebui să înțeleagă ratele de succes și procedura.

Ați menționat ratele de succes. Care sunt acestea la ACIBADEM?

Prof. Dr. Tayfun Bağış: Avem un grafic în cadrul Departamentului nostru de Reproducere Asistată, punem o linie neagră și o linie roșie, iar linia roșie este la 45%. Dar știți că succesul este diferit pentru diferitele grupe de vârstă. De exemplu, pentru femeile mai tinere de 35 de ani, rata sarcinii este de aproape 70%. Dacă sunt mai tinere de 30 de ani, rata poate fi de 80%, dar 15-20% dintre ele vor avea un avort. De obicei spunem că dacă ai mai puțin de 35 de ani, ai 50% șanse să ai un copil. Aceasta este baza. Dacă nu ai nicio problemă cu rezerva ovariană, vei avea un copil. Dar, pe măsură ce vârsta înaintează, rata de succes scade. În fiecare săptămână și în fiecare lună ne notăm ratele de graviditate și observăm statisticile. Dacă numărul scade sub 45, atunci încep să scot cartonașe roșii. Verificarea tuturor elementelor, mereu, este un lucru foarte important. În 2016, rata de graviditate în SUA era de 42% la toate grupele de vârstă. Limita noastră inferioară, așa cum am mai spus, este 45. Dacă mergem mai jos de 45, încep să mă întreb ce se întâmplă în laborator? Eu cred că laboratorul este ca un copil. Trebuie să petreci timp cu el, trebuie să-ți placă, să-l răsfeți, să ai grijă de el, să-l știi pe de rost. Uneori i se face foame, alte ori este plângăcios, nu vreau să fac asta, exact ca un copil. Este o relație fascinantă.

Progresul medicinei reproductive este evident, a crescut numărul sarcinilor în ultimii ani?

Prof. Dr. Tayfun Bağış: Da, a crescut, dar nu putem spune că în 5 ani a crescut foarte mult pentru că există anumite limite, nu poți merge mult mai departe. De exemplu, nu putem face nimic pentru pacientele la menopauză. Dacă nu există spermatozoizi în analiză, de asemenea nu putem face nimic. Deocamdată cercetările cu celule stem nu funcționează prea bine, nu am reușit să obținem spermatozoizi din celule stem. Așadar, multe paciente intră la menopauză foarte devreme, nu putem face nimic. Nu putem produce celule noi. Poate în viitor vom putea face acest lucru.

De ce apare infertilitatea?

Prof. Dr. Tayfun Bağış: Practic, putem spune că 40% din cauze sunt de origine feminină, 40% de origine masculină și 20% sunt legate de cuplu și sunt inexplicabile – această afecțiune este diagnosticată ca fiind infertilitate inexplicabilă. Nu o putem explica, dar asta nu înseamnă că problema nu există. Nu știm dacă sperma ajunge în col, nu știm dacă fertilizarea are loc, nu știm dacă pacienta are sau nu o problemă de implantare. Aceasta este infertilitatea inexplicabilă. Acum, să revenim la cauzele fertilității de origine feminină. La femei, cea mai frecventă situație ce nu permite sarcina este faptul că trompele sunt blocate. De fapt, acesta este motivul inițial pentru care a fost inventată FIV. În 1978 erau femei care nu puteau să aibă copii pe cale naturală, trompele erau blocate, iar doctorii au zis „cum le putem ajuta? Ah, putem scoate ovocitul, îl putem fertiliza și îl putem pune la loc în viitoarea mamă”. Deci acesta este conceptul de bază, aceasta e baza fertilizării in vitro. Alte femei au o problemă de ovulație, nu pot ovula și acesta este motivul infertilității lor. Unele femei au endometrioză. Și la unele femei vârsta joacă cel mai important rol în infertilitate. Atunci când femeile înaintează în vârstă, în fiecare an fertilitatea scade. Încetul cu încetul. După 36 de ani, rata scăderii este foarte dramatică. Dacă ne uităm la partea masculină, există următoarele cauze: un număr scăzut de spermatozoizi sau probleme de motilitate și spermă. Există multe boli care pot scădea numărul de spermatozoizi, dar în majoritatea cazurilor nu știm, de fapt, motivul acestei scăderi.

Cum putem afla care este cauza exactă pentru fiecare cuplu?

Prof. Dr. Tayfun Bağış: Trebuie să facem niște analize. În acest domeniu se pot face multe analize, poți face ba una, ba alta, ba ailaltă… Dar cele mai importante analize care sunt direct legate de șansele de a obține o sarcină sunt trei: trebuie să se știe dacă femeia are ovulație sau nu. Pentru asta, poți face o analiză a progesteronului, e nevoie de nivelul de progesteron cu o săptămână înainte de menstruația preconizată. Dacă progesteronul este la nivel ridicat, putem spune ok, există ovulație. A doua analiză – trebuie să vedem dacă trompele sunt deschise sau nu. Aceasta se numește histerosalpingografie. Dacă trompele sunt deschise și ovulația este evidentă, trebuie să verificăm și sperma. Recomand ca aceste trei analize să fie făcute împreună.

Atunci când se primesc rezultatele, care este planul pentru fiecare scenariu?

Prof. Dr. Tayfun Bağış: Dacă femeia are o problemă de ovulație, este foarte simplu pentru noi. Îi prescriem medicamente pentru a produce ovulația și așteptăm sarcina timp de 6 luni. Dacă trompele femeii sunt blocate, putem spune că ar trebui să facă FIV. Dacă femeia are endometrioză, credem că există două opțiuni: în unele cazuri intervenim chirurgical și așteptăm 1 an și, dacă nu ajung la sarcină, atunci oferim opțiunea FIV, sau recomandăm FIV direct. Deci, vedeți, în fiecare situație tratamentul este diferit. Atunci când luăm în considerare factorii masculini, deci spermograma, calculăm câți spermatozoizi mobili are bărbatul. Dacă numărul spermatozoizilor mobili, în ciuda numărului scăzut, este mai mare de 10 milioane, poate că putem spune „ok, să mai așteptăm puțin”. Dacă este mai mic de 5 milioane, vorbim direct cu pacienții despre FIV. Să abordăm și cele 20% din cazuri cu infertilitate inexplicabilă. Așadar, știm că, dacă pacienta este mai tânără, cu o vârstă mai mică de 35 de ani, dacă durata infertilității nu este foarte lungă, de exemplu după 1 an, și dacă nu am putut găsi nimic, știm că în aceste cazuri, în anul următor aproape jumătate dintre cupluri ajung la sarcină. Deci nu e nevoie să facem nimic. Le spunem să aștepte, să mai aștepte puțin, 6 luni, și dacă nu ajung la sarcină, îi vom ajuta. Dacă trec 6 luni sau un an și n-au putut avea un copil, există două opțiuni: o opțiune este inseminarea, cealaltă opțiune este FIV. Aceasta este o chestiune controversată în medicină: care este mai bună? Pentru că mulți medici duc pacienta direct la FIV. Alții, cum sunt și eu, îi sfătuiesc că aproape trei inseminări sunt egale cu o FIV. Multe studii susțin această afirmație. Dar, pentru a efectua inseminarea, trebuie să existe infertilitate inexplicabilă sau doar infertilitate masculină ușoară, nu probleme de fertilitate foarte serioase. În aceste cazuri grave, spunem care sunt costurile, cât durează și care sunt șansele de reușită și dăm cuplurilor ocazia să selecteze una dintre ele – inseminare sau fertilizare in vitro. Ei sunt cei care iau această decizie, decizia fiecărui cuplu este diferită.

Ați întâlnit cupluri peste 40-45 de ani care să aibă încă o bună calitate a ovulelor și a spermei?

Prof. Dr. Tayfun Bağış: Nu iau pacienți cu vârsta peste 45 de ani. Pentru că nu mă simt confortabil. Aș simți că mint dacă ar trebui să le spun acelor oameni că au șanse. Nu, femeile peste 45 de ani nu au șanse, șansa este extrem extrem de mică. Nu spun că nimeni nu poate rămâne însărcinată după 45 de ani, dar folosirea FIV în această situație este greșită. Da, poți rămâne însărcinată pe cale naturală după 45 de ani. Dar FIV nu crește șansele în acest sens.

Ce credeți că vă diferențiază de alți specialiști FIV renumiți în lume?

Prof. Dr. Tayfun Bağış: Acord timp cuplurilor care vin la mine pentru ajutor. Încerc să înțeleg ce se întâmplă, să nu grăbesc lucrurile. Fiecare caz este diferit pentru mine. Este ca un puzzle. Care este problema, ce pot face eu, ce pot schimba? E ca și cum aș face un proiect. Și dacă, la finalul lui, o să am succes, o să mă simt foarte bine. Trebuie să-ți placă munca asta. Dacă poți rezolva ceva, dacă planul tău va funcționa, totul va fi bine. Așadar, planificarea este o parte importantă a acestei munci. Trebuie să iei decizia corectă, trebuie să acorzi timp pentru luarea deciziei, pentru ca ea să fie evidentă și sigură.

Ne puteți împărtăși un caz care v-a impresionat de-a lungul carierei?

Prof. Dr. Tayfun Bağış: Îmi aduc aminte de o pacientă. A fost foarte dramatic pentru mine, era un cuplu turc din Adana, alți pacienți i-au trimis la mine, erau muncitori, foarte foarte săraci. Numărul de ovule și de spermatozoizi era foarte scăzut, iar la finalul tratamentului n-am obținut decât un singur embrion. Și era un embrion de foarte proastă calitate. Le-am spus „haideți să nu facem transferul de embrion, luați niște bani înapoi, mai puneți ceva peste și o să mai fac o procedură FIV, ok?”. Am încercat să le dau înapoi un pic mai mulți bani pentru că erau foarte săraci. Dar ei au refuzat, nu aveau alți bani pentru o altă procedură viitoare și au cerut transferul embrionului. Și ea a rămas însărcinată. A fost uimitor, cu adevărat uimitor. Cu un embrion pe care aveam de gând să-l arunc la gunoi ea a rămas însărcinată. Acela a fost momentul în care am zis că Dumnezeu a vrut asta, totul este făcut de Dumnezeu. Avem foarte multe situații în care punem embrioni de foarte bună calitate, iar femeia nu rămâne însărcinată. Și am avut cazul acesta în care am pus un embrion prost din punct de vedere morfologic și am obținut o sarcină. Ceva influențează, mai presus de noi. Ani la rând, milioane de doctori, muncă multă în implantare, și nu putem rezolva. Există ceva mai presus, după ce noi am făcut tot ceea ce era posibil din punct de vedere tehnic, științific, uman, în final e ceva acolo care decide dacă sarcina are loc sau nu. Iar acum noi nu putem rezolva acest lucru. Poate în viitorul apropiat vom putea, dar acum avem limitări.

Este destul de dificil să numărăm toți bebelușii din fotografiile din departamentul dumneavoastră – câte proceduri de infertilitate ați făcut?

Prof. Dr. Tayfun Bağış: În jur de 15.000 de cicluri FIV. Aproape jumătate, să zicem, sunt sarcini pe care le-am și urmărit ca medic și apoi am ajutat la nașterea copiilor. Am lucrat o vreme la o maternitate și-mi amintesc că erau aproape 22 000 de nașteri pe an, ceva enorm. Aveam aproape 22 de nașteri într-o zi. Era ca o fabrică. În general, pentru pacienții cu FIV, fac cezariană. Nu este obligatoriu, este opțiunea mea.

Ați interacționat cu multe cupluri de români – câteva sute bune v-au trecut pragul pentru sfaturi și ajutor în problema infertilității. Cum sunt pacienții români?

Prof. Dr. Tayfun Bağış: Îmi sunt tare dragi pacienții români. Și da, se diferențiază prin ceva – sunt pacienți care vin cu foarte multe analize la dosar, extrem de multe, investigații felurite și deseori nu neapărat necesare sau relevante. De pildă, foarte multe teste pentru trombofilii când acestea nu s-ar impune, îmi este greu să înțeleg de ce au fost efectuate și de ce au făcut cheltuiala. Dar dincolo de asta, prețuiesc tare mult românii, și am foarte multe amintiri minunate legate de pacienți din România.