Polipii colonici se scot, de regulă, atunci când sunt depistați la colonoscopie, mai ales dacă au anumite caracteristici sau cresc riscul de transformare malignă. Procedura este frecvent sigură, dar poate implica sângerare, durere, perforație sau complicații legate de sedare, de aceea decizia se ia după evaluarea gastroenterologului.
Polipii colonici sunt excrescențe care apar pe mucoasa colonului sau a rectului. Mulți nu dau simptome și sunt descoperiți întâmplător la colonoscopie. Întrebarea importantă este nu doar dacă există un polip, ci dacă trebuie îndepărtat și ce riscuri implică această procedură.
Polipii colonici pot avea forme și dimensiuni diferite. Unele tipuri sunt inofensive, iar altele au potențial de a deveni canceroase în timp. Din acest motiv, medicul recomandă adesea îndepărtarea lor și trimiterea la analiză histopatologică.
Nu orice polip înseamnă cancer, dar nici nu trebuie ignorat. Evaluarea lor depinde de aspectul colonoscopic, număr, dimensiune, localizare și de istoricul personal sau familial al pacientului.

În practică, polipii colonici se scot de obicei atunci când sunt descoperiți la colonoscopie, mai ales dacă au oricare dintre următoarele caracteristici:
Uneori, medicul poate recomanda monitorizare și nu îndepărtare imediată, dacă polipul este foarte mic și pare cu risc scăzut. Totuși, decizia finală se ia individual, iar în multe situații excizia este preferată pentru a preveni complicațiile viitoare.
Scopul principal este prevenirea cancerului colorectal. Unele tipuri de polipi, precum adenoamele, pot evolua lent către leziuni maligne. Îndepărtarea lor într-un stadiu timpuriu reduce riscul de progresie și permite analizarea exactă a țesutului.
Îndepărtarea se face, de regulă, în timpul colonoscopiei. Medicul introduce prin colonoscop instrumente fine care permit tăierea sau captarea polipului. În funcție de caz, se pot folosi o ansă de polipectomie, biopsia cu pense sau tehnici mai avansate pentru leziuni mai mari.
Procedura se face adesea cu sedare, pentru confortul pacientului. După îndepărtare, fragmentul este trimis la laborator pentru examen histopatologic, care stabilește tipul polipului și dacă marginile de rezecție sunt adecvate.
După polipectomie, pacientul poate avea balonare ușoară sau disconfort abdominal tranzitoriu. De obicei, revenirea este rapidă, dar medicul poate recomanda supraveghere pentru o perioadă scurtă, mai ales dacă polipul a fost mare sau au existat manevre mai complexe.
În funcție de rezultat, se stabilește și ritmul următoarei colonoscopii. Dacă polipul a fost cu risc crescut sau există mai mulți polipi, controalele pot fi mai dese.
Îndepărtarea polipilor colonici este o procedură frecventă, dar nu lipsită de riscuri. Cele mai importante sunt:
Riscul crește în anumite situații, de exemplu la polipi mari, localizați dificil, la pacienți care iau anticoagulante sau antiagregante ori la persoane cu alte boli asociate. De aceea, este important ca medicul să cunoască tratamentele urmate și istoricul complet.
După procedură, trebuie solicitat ajutor medical dacă apar sângerare rectală importantă, durere abdominală intensă, febră, amețeală sau stare generală alterată. Aceste simptome pot sugera o complicație care necesită evaluare rapidă.
Pacienții cu antecedente de polipi colonici, istoric familial de cancer colorectal, boli inflamatorii intestinale sau rezultate histologice cu risc crescut au, de obicei, nevoie de plan de urmărire personalizat. Medicul stabilește intervalul colonoscopiilor în funcție de număr, dimensiune și tipul polipilor.

Riscurile procedurii pot fi reduse dacă respecți indicațiile medicale înainte de colonoscopie, inclusiv pregătirea intestinală, ajustarea tratamentelor și anunțarea eventualelor alergii sau boli de coagulare. Este util să întrebi medicul ce medicamente trebuie oprite și când trebuie reluate.
La fel de important este să păstrezi legătura cu echipa medicală și să revii la control dacă apar simptome neobișnuite după procedură.
Polipii colonici trebuie evaluați individual, dar în multe cazuri este recomandată îndepărtarea lor pentru a reduce riscul de cancer colorectal. Procedura este uzuală și, de regulă, bine tolerată, însă există riscuri precum sângerarea sau perforația, motiv pentru care decizia și urmărirea trebuie făcute de gastroenterolog.
Nu toți, dar mulți se îndepărtează deoarece unele tipuri pot deveni precanceroase. Decizia depinde de dimensiune, aspect, număr și de recomandarea gastroenterologului.
Un disconfort ușor, balonare sau crampe pot apărea și trec de obicei repede. Durerea intensă sau persistentă trebuie evaluată medical.
Este o procedură frecventă și, în general, sigură, dar poate avea riscuri precum sângerare, perforație sau reacții la sedare. Riscul depinde de caz.
Examenul histopatologic arată ce tip de polip a fost și dacă există celule cu risc crescut. Acest rezultat ajută la stabilirea urmăririi ulterioare.
Da, pot apărea din nou, mai ales dacă există factori de risc. De aceea, controalele periodice sunt importante.
Treatments are delivered at our JCI-accredited hospitals — Acıbadem International