Pierderea auzului neurosenzorial: cauze și tratament

Pierderea auzului neurosenzorial, numită și hipoacuzie neurosenzorială, este una dintre cele mai frecvente cauze de scădere a auzului. Ea apare atunci când sunt afectate urechea internă, în special celulele ciliate din cohlee, sau nervul auditiv, care transmite sunetul către creier.

Problema poate apărea brusc sau treptat, la o ureche sau la ambele. Deși în unele situații auzul nu poate fi refăcut complet, identificarea rapidă a cauzei este esențială, deoarece unele forme necesită tratament urgent.

Ce este pierderea auzului neurosenzorial

În mod normal, sunetul trece prin urechea externă și medie, ajunge în urechea internă și este transformat în semnale electrice. Dacă celulele sensibile din urechea internă sunt lezate sau dacă nervul auditiv nu transmite corect informația, apare pierderea auzului neurosenzorial.

Diferența față de pierderea de auz conductivă este importantă: în cea conductivă, sunetul nu ajunge eficient la urechea internă; în cea neurosenzorială, problema este în mecanismul de percepție și transmitere a sunetului.

Cauze frecvente

Cauzele pot fi multiple, iar uneori nu poate fi identificat un factor unic. Printre cele mai frecvente se numără:

• îmbătrânirea, cu uzura progresivă a structurilor auditive;
• expunerea repetată la zgomot puternic;
• infecții virale sau bacteriene;
• traumatisme craniene sau ale urechii;
• medicamente cu potențial ototoxic;
• afecțiuni autoimune;
• boli ale urechii interne, precum boala Ménière;
• tulburări circulatorii sau neurologice;
• cauze congenitale sau genetice.

Uneori, pierderea auzului apare după o infecție a căilor respiratorii, după un episod de vertij sau în contextul unor boli generale, precum diabetul ori anumite afecțiuni vasculare. Din acest motiv, istoricul medical este foarte important.

Semne și simptome

Semnele pot varia în funcție de severitate și de rapiditatea instalării. Pacientul poate observa:

• dificultate în a înțelege vorbirea, mai ales în zgomot;
• senzația că ceilalți „mormăie” sau vorbesc neclar;
• nevoia de a da volumul mai tare la televizor sau telefon;
• țiuit în urechi, numit tinitus;
• amețeli sau dezechilibru, în unele cazuri;
• auz mai slab la o singură ureche sau la ambele.

Dacă pierderea auzului apare brusc, este o urgență medicală. Evaluarea rapidă poate crește șansele de recuperare în anumite situații.

Cum se stabilește diagnosticul

Diagnosticul începe cu o consultație ORL și cu discuția despre debutul simptomelor, expunerea la zgomot, medicamentele folosite și alte boli asociate. Medicul examinează urechea și stabilește dacă este probabilă o cauză conductivă sau neurosenzorială.

Investigațiile pot include:

• audiometrie tonală, pentru a măsura pragurile auditive;
• logoaudiometrie, pentru evaluarea înțelegerii vorbirii;
• timpanometrie, pentru funcția urechii medii;
• otoemisiuni acustice, în anumite cazuri;
• potențiale evocate auditive, dacă este nevoie de evaluarea căii auditive;
• RMN sau alte imagini, dacă medicul suspectează o cauză la nivelul nervului auditiv sau al creierului;
• analize de sânge, când există suspiciune de boală inflamatorie, autoimună sau metabolică.

La persoanele cu pierdere bruscă de auz, evaluarea trebuie făcută cât mai repede. Nu toate formele au aceeași evoluție, iar întârzierea poate reduce opțiunile terapeutice.

Opțiuni de tratament

Tratamentul depinde de cauză, de severitate și de momentul prezentării la medic. În unele situații, scopul este tratarea unei cauze reversibile; în altele, se urmărește ameliorarea auzului și adaptarea pacientului.

Tratament medicamentos

În pierderea bruscă de auz neurosenzorial, medicul poate recomanda corticosteroizi sau alte tratamente, în funcție de contextul clinic. Dacă există o infecție, tratamentul va fi adaptat agentului cauzal. Dacă problema este legată de un medicament ototoxic, medicul poate ajusta schema terapeutică, atunci când este posibil.

Dispozitive auditive

Aparatele auditive pot ajuta multe persoane cu hipoacuzie neurosenzorială ușoară până la severă. Ele nu vindecă urechea internă, dar pot îmbunătăți percepția vorbirii și calitatea vieții.

Implant cohlear

În cazurile severe sau profunde, când aparatul auditiv nu oferă suficient beneficiu, implantul cohlear poate fi o opțiune. Acesta stimulează direct nervul auditiv, ocolind structurile deteriorate ale urechii interne. Indicația se stabilește de echipa medicală, după evaluare completă.

Reabilitare auditivă

Exercițiile de ascultare, antrenamentul pentru citirea pe buze și consilierea pot sprijini adaptarea la schimbările de auz. Reabilitarea este utilă mai ales atunci când pierderea este bilaterală sau de lungă durată.

Când trebuie să mergeți la medic

Solicitați consult medical dacă observați că auzul s-a schimbat, dacă aveți țiuit persistent, amețeli sau dacă înțelegerea vorbirii devine dificilă. Prezentați-vă de urgență dacă pierderea auzului a apărut brusc, dacă este asociată cu durere severă, paralizie facială, febră mare sau simptome neurologice.

Ce puteți face până la consult

Evitați introducerea obiectelor în ureche și nu folosiți picături fără recomandare medicală. Notați momentul apariției simptomelor, medicamentele utilizate și orice expunere recentă la zgomot, deoarece aceste informații pot ajuta la diagnostic.

Pierderea auzului neurosenzorial necesită o evaluare atentă, deoarece poate avea cauze tratabile sau poate necesita dispozitive de ajutor auditiv. Cu un diagnostic corect și un plan personalizat, multe persoane își pot recăpăta funcționalitatea auditivă sau se pot adapta mai bine la schimbările de auz.

FAQ

Pierderea auzului neurosenzorial se poate vindeca?

Depinde de cauză și de momentul diagnosticului. Unele forme pot răspunde la tratament, însă alteori obiectivul este ameliorarea auzului cu aparate auditive sau implant cohlear.

Pierderea bruscă de auz este o urgență?

Da. Pierderea bruscă de auz poate indica o problemă care necesită evaluare rapidă, ideal în aceeași zi sau cât mai curând posibil.

Ce investigație este cea mai importantă?

Audiometria este o investigație de bază, dar medicul poate recomanda și alte teste, în funcție de simptome și de suspiciunea clinică.

Aparatele auditive ajută în hipoacuzia neurosenzorială?

Da, la multe persoane. Ele nu repară leziunea, dar pot îmbunătăți semnificativ auzul și înțelegerea vorbirii.

Tinitusul înseamnă întotdeauna pierdere de auz?

Nu întotdeauna, dar apare frecvent împreună cu hipoacuzia. Este recomandată evaluarea ORL dacă tinitusul persistă sau se agravează.