Tratamentul FIV urmează mai mulți pași bine stabiliți: stimularea ovariană, monitorizarea foliculilor, recoltarea ovocitelor, fertilizarea în laborator și transferul embrionar. Fiecare etapă este personalizată în funcție de răspunsul ovarian și de recomandările echipei medicale.
Fertilizarea in vitro (FIV) este un tratament de reproducere asistată care urmărește să ajute la obținerea unei sarcini atunci când concepția naturală este dificilă. Deși protocoalele diferă de la o pacientă la alta, pașii principali sunt similari și includ stimularea ovariană, monitorizarea atentă, recoltarea ovocitelor, fertilizarea în laborator și transferul embrionar.
Înțelegerea fiecărei etape te poate ajuta să te pregătești mai bine, să știi la ce să te aștepți și să discuți informat cu medicul specialist.
FIV presupune obținerea ovocitelor, fertilizarea lor cu spermatozoizi în laborator și transferul unuia sau mai multor embrioni în uter. Tratamentul poate fi recomandat în mai multe situații, cum ar fi infertilitatea de cauză feminină sau masculină, endometrioza, tulburările de ovulație, obstrucția trompelor uterine ori infertilitatea de cauză inexplicabilă.
Decizia de a începe FIV se ia după evaluare clinică, analize de sânge, investigații hormonale și, uneori, explorări suplimentare pentru ambii parteneri.

Înainte de începerea ciclului, medicul stabilește protocolul potrivit. Acesta poate include:
În această etapă, echipa medicală explică și modul de administrare a injecțiilor, calendarul vizitelor și semnele care necesită contactarea clinicii.
Stimularea ovariană are rolul de a determina ovarele să producă mai mulți foliculi într-un singur ciclu. În mod obișnuit, tratamentul include medicamente injectabile cu hormoni care stimulează dezvoltarea foliculară. Schema exactă este individualizată și poate fi modificată în funcție de răspunsul organismului.
Pe parcursul stimulării, este important să respecți cu exactitate indicațiile privind ora administrării și dozele. Nu modifica tratamentul fără acordul medicului. Unele paciente pot resimți balonare, sensibilitate la nivelul ovarelor sau disconfort ușor, însă orice simptom intens trebuie raportat.
Monitorizarea se face prin ecografii și, uneori, analize de sânge. Scopul este de a urmări numărul și dimensiunea foliculilor și de a ajusta tratamentul dacă este necesar. Această supraveghere ajută la stabilirea momentului optim pentru declanșarea maturării ovocitelor.
Medicul poate decide administrarea unui medicament de „trigger” atunci când foliculii au atins maturitatea adecvată. Momentul este important, deoarece influențează succesul recoltării ovocitelor.
Recoltarea ovocitelor, numită și puncție ovariană, se efectuează de obicei într-o procedură scurtă, realizată sub sedare sau anestezie ușoară, conform recomandărilor centrului medical. Cu ajutorul unei ghidări ecografice, medicul aspiră lichidul folicular pentru a obține ovocitele.
După procedură, este posibil să ai crampe ușoare, balonare sau o senzație de presiune pelvină. Majoritatea pacientelor pot pleca acasă în aceeași zi, dar trebuie urmate instrucțiunile primite privind repausul, hidratarea și medicamentele recomandate.
Ovocitele recoltate sunt evaluate în laborator și apoi puse în contact cu spermatozoizii. În funcție de situație, fertilizarea se poate face prin metoda clasică sau prin microinjecție intracitoplasmatică de spermatozoid (ICSI), în care un singur spermatozoid este introdus direct în ovocit.
Laboratorul urmărește dezvoltarea embrionilor în zilele următoare. Nu toate ovocitele se fertilizează și nu toți embrionii au același ritm de dezvoltare, ceea ce este un aspect normal în reproducerea asistată.
Etapa de laborator este esențială, deoarece condițiile de cultură, tehnica folosită și experiența echipei influențează modul în care embrionii se dezvoltă. Medicul îți poate explica dacă există opțiunea de a cultiva embrionii până la stadiul de blastocist sau de a utiliza tehnici suplimentare, în funcție de cazul tău.
Embrionii sunt analizați în funcție de aspectul și dezvoltarea lor. Scopul este să fie selectat embrionul sau embrionii cu potențialul cel mai bun pentru transfer. În anumite situații, medicul poate recomanda congelarea embrionilor pentru utilizare ulterioară.
Dacă există mai mulți embrioni de calitate bună, echipa medicală discută cu tine despre strategia de transfer și despre păstrarea embrionilor suplimentari prin crioprezervare.
Transferul embrionar este etapa în care unul sau mai mulți embrioni sunt plasați în uter cu ajutorul unui cateter subțire. Procedura este, de obicei, rapidă și nu necesită anestezie. Medicul folosește ghidaj ecografic, iar momentul transferului este ales în funcție de dezvoltarea embrionului și de situația clinică.
După transfer, este posibil să primești tratament de susținere hormonală, de obicei cu progesteron, conform indicațiilor medicale. Nu există o poziție sau un repaus special care să garanteze rezultatul, însă este important să respecți recomandările echipei și să eviți eforturile intense dacă ți se indică acest lucru.
După transferul embrionar, urmează perioada de așteptare până la testul de sarcină. Aceasta poate fi emoțional solicitantă, de aceea multe paciente beneficiază de sprijin din partea medicului, a partenerului sau a unui consilier. Este important să nu faci testul prea devreme, deoarece rezultatele pot fi neconcludente.
Medicul îți va spune când să faci analiza recomandată și cum să continui tratamentul până la confirmarea rezultatului.

Unele simptome ușoare pot apărea în timpul tratamentului FIV, precum balonare, sensibilitate abdominală sau disconfort după proceduri. Trebuie să contactezi imediat clinica dacă apar dureri severe, sângerări importante, dificultăți de respirație, febră sau creștere rapidă în greutate după stimulare.
Semnele de alarmă nu trebuie ignorate, deoarece pot indica o complicație care necesită evaluare medicală promptă.
FIV este un proces medical complex, dar fiecare pas are un scop clar. O comunicare bună cu echipa de fertilitate te ajută să înțelegi opțiunile disponibile și să parcurgi tratamentul în siguranță.
Dacă ai nevoie de o evaluare personalizată, discută cu un medic specialist în infertilitate pentru a stabili ce protocol ți se potrivește.
Durata variază în funcție de protocol și de răspunsul ovarian, dar un ciclu FIV include de obicei câteva săptămâni de pregătire, stimulare, recoltare și transfer.
Majoritatea pacientelor resimt mai ales disconfort ușor, balonare sau sensibilitate abdominală. Dacă apar dureri importante sau simptome neobișnuite, trebuie anunțat medicul.
În general, nu este necesar repaus strict la pat. Urmează recomandările echipei medicale privind activitatea fizică și tratamentul de susținere.
Numărul de embrioni transferați se stabilește individual, în funcție de vârstă, istoricul medical și calitatea embrionilor, pentru a echilibra șansele și riscurile.
Medicul va analiza ciclul și va discuta opțiunile următoare, care pot include ajustarea protocolului, un nou transfer sau utilizarea embrionilor congelați, dacă există.
Treatments are delivered at our JCI-accredited hospitals — Acıbadem International