Operația pentru prolaps genital este luată în considerare când simptomele afectează viața de zi cu zi sau când tratamentele conservatoare nu mai ajută. Tipul de intervenție depinde de organul coborât, severitatea prolapsului, vârstă, dorința de a păstra funcția sexuală și istoricul medical.
Prolapsul genital apare atunci când mușchii și țesuturile care susțin organele pelvine se slăbesc, iar vezica, uterul, vaginul sau rectul pot coborî în cavitate vaginală. Pentru unele paciente, simptomele sunt ușoare și pot fi gestionate fără operație. Pentru altele, însă, tratamentul chirurgical devine opțiunea potrivită atunci când disconfortul este important, apar probleme urinare sau intestinale ori prolapsul revine frecvent.
Alegerea intervenției nu este una „standard” pentru toate paciente. Medicul ginecolog sau uroginecolog evaluează tipul de prolaps, severitatea, vârsta, activitatea fizică, dorința de a avea relații sexuale fără durere, eventualele operații anterioare și starea generală de sănătate.
Intervenția chirurgicală poate fi luată în discuție atunci când prolapsul provoacă simptome persistente, cum ar fi senzația de presiune vaginală, „bulgare” la nivel vaginal, dificultăți la urinare, incontinență, constipație sau durere în timpul contactului sexual. Uneori, operația este recomandată dacă un tratament cu exerciții pentru planșeul pelvin sau pessar vaginal nu oferă suficient confort.
Înainte de a decide, medicul discută cu pacienta despre obiectivele tratamentului: ameliorarea simptomelor, păstrarea funcției sexuale, evitarea recidivei și reducerea riscului de complicații. Nu toate formele de prolaps necesită aceeași abordare.

Este una dintre cele mai frecvente abordări. Chirurgul repară țesuturile slăbite prin suturare și întărire locală, prin acces vaginal, fără incizii abdominale mari. Această opțiune poate fi folosită pentru prolapsul peretelui vaginal anterior, posterior sau al cupolei vaginale, în funcție de caz.
Avantajul principal este recuperarea, de regulă, mai puțin dificilă decât după chirurgia abdominală. Totuși, alegerea tehnicii depinde de anatomie și de experiența echipei chirurgicale.
Dacă uterul este coborât, medicul poate propune îndepărtarea uterului împreună cu repararea structurilor de susținere. Histerectomia nu este necesară în toate cazurile, dar poate face parte din planul operator atunci când există și alte indicații ginecologice sau când aceasta este cea mai potrivită soluție pentru tipul de prolaps.
Când se dorește păstrarea uterului sau după histerectomie, se poate realiza suspendarea structurilor prolabe într-o poziție mai stabilă. Aceste tehnici urmăresc să refacă suportul vaginal folosind ligamentele existente sau alte structuri de susținere.
Este o intervenție efectuată prin abord abdominal, clasic sau minim invaziv, în care cupola vaginală este fixată de sacru pentru a restabili susținerea. Este o opțiune importantă mai ales în prolapsul apical sau în prolapsul recurent, când este nevoie de o susținere mai solidă.
Poate fi recomandată pacientei potrivite după evaluarea atentă a avantajelor și riscurilor, deoarece implică o recuperare diferită față de chirurgia vaginală.
Aceasta este o procedură care îngustează sau închide parțial vaginul pentru a corecta prolapsul. Se ia în considerare la paciente care nu mai doresc contact sexual vaginal și caută o soluție mai simplă, cu durată operatorie mai mică în anumite situații. Decizia trebuie discutată detaliat, deoarece schimbă anatomia vaginală.
Înaintea intervenției, pacienta trece prin consultație, examen ginecologic și, la nevoie, investigații suplimentare. Medicul poate solicita analize de sânge, examen de urină, evaluarea funcției vezicii sau alte teste pentru a înțelege mai bine tipul prolapsului și eventualele probleme asociate.
Este important ca pacienta să comunice toate medicamentele pe care le ia, inclusiv anticoagulante, suplimente și tratamente pentru boli cronice. De asemenea, trebuie menționate alergiile, operațiile anterioare și orice simptom urinar sau digestiv.
În ziua intervenției, pacienta primește indicații clare despre alimentație, medicație și pregătirea preoperatorie. Anestezia poate fi generală, rahianestezie sau, în anumite situații, alt tip de anestezie, în funcție de procedură și de recomandarea anestezistului.
După intervenție, este normal să apară durere ușoară până la moderată, senzație de presiune pelvină, sângerare vaginală redusă și oboseală. Controlul durerii se face cu medicație recomandată de medic. În unele cazuri, pacienta poate avea sondă urinară temporară sau drenuri, în funcție de tipul operației.
Spitalizarea și durata recuperării diferă de la o pacientă la alta și de la o tehnică la alta. Medicul oferă indicații despre mersul pe jos, îngrijirea plăgii, igiena intimă, reluarea alimentației și momentul reîntoarcerii la activitățile obișnuite.
Ca orice intervenție chirurgicală, operația pentru prolaps genital are riscuri. Printre acestea se pot număra sângerarea, infecția, retenția urinară, leziunea organelor vecine, durerea persistentă, dificultățile de urinare sau recidiva prolapsului. Riscurile diferă în funcție de tehnica folosită și de particularitățile pacientei.
Discuția preoperatorie trebuie să includă și posibilitatea ca operația să nu elimine complet toate simptomele, mai ales dacă există și alte probleme pelvine asociate. De aceea, așteptările realiste sunt esențiale.

Recuperarea este influențată de tipul operației, de condiția fizică și de respectarea recomandărilor postoperatorii. În general, revenirea treptată la activități este încurajată, dar eforturile mari, constipația și tusea cronică pot pune presiune suplimentară pe planșeul pelvin.
După vindecare, exercițiile pentru planșeul pelvin, menținerea unei greutăți sănătoase și tratarea constipației sau a tusei pot ajuta la protejarea rezultatului. Medicul poate recomanda și fizioterapie specializată, în funcție de necesități.
Solicită ajutor medical dacă apar febră, sângerare abundentă, durere în creștere, miros neplăcut al secrețiilor, dificultăți mari la urinare sau simptome care se agravează după externare. Prezentarea rapidă la control ajută la identificarea și tratarea timpurie a eventualelor complicații.
Operația pentru prolaps genital poate îmbunătăți semnificativ confortul și funcționarea de zi cu zi atunci când este bine indicată și planificată personalizat. O discuție deschisă cu echipa medicală te ajută să înțelegi opțiunile, pașii de recuperare și ce rezultate sunt rezonabile pentru situația ta.
Nu. În multe cazuri, simptomele pot fi gestionate inițial cu exerciții pentru planșeul pelvin, pessar vaginal sau alte măsuri. Operația se recomandă când simptomele persistă sau afectează semnificativ calitatea vieții.
Da, în anumite situații. Există intervenții care refac susținerea uterului fără histerectomie, dar alegerea depinde de tipul prolapsului, de rezultatele investigațiilor și de recomandarea chirurgului.
Durata recuperării variază în funcție de tipul intervenției și de starea generală a pacientei. Medicul îți va spune când poți relua activitățile obișnuite, efortul fizic și contactul sexual.
Da, recidiva este posibilă după orice tip de tratament chirurgical. Riscul depinde de mai mulți factori, inclusiv tipul prolapsului, țesuturile de susținere, eforturile fizice și eventualele probleme asociate.
Uneori, da. Exercițiile ghidate pentru planșeul pelvin pot fi utile în recuperare și în prevenirea reapariției simptomelor, dacă medicul le consideră potrivite pentru tine.
Treatments are delivered at our JCI-accredited hospitals — Acıbadem International