Imunoterapia oncologică ajută sistemul imunitar să recunoască și să atace celulele canceroase. Este potrivită pentru anumite tipuri de cancer, precum unele melanomuri, cancere pulmonare, vezicale, renale, digestive sau hematologice, dar nu pentru toate cazurile. Rezultatele variază de la reducerea bolii la răspunsuri de durată, în funcție de tipul cancerului și de caracteristicile pacientului.
Imunoterapia a schimbat modul în care este abordat cancerul. În loc să atace direct celulele tumorale, ca chimioterapia clasică, ea stimulează sistemul imunitar sau îl ajută să recunoască mai bine celulele canceroase. Pentru unii pacienți, aceasta poate însemna controlul bolii pe termen lung; pentru alții, poate fi o opțiune în combinație cu alte tratamente.
Totuși, imunoterapia oncologică nu este potrivită pentru toate tipurile de cancer și nici pentru toți pacienții cu același diagnostic. Alegerea ei depinde de tipul tumorii, stadiu, markerii biologici ai cancerului, starea generală de sănătate și tratamentele primite anterior.
Sistemul imunitar are rolul de a identifica și elimina celulele anormale. Cancerul însă poate dezvolta mecanisme prin care „se ascunde” de apărarea organismului. Imunoterapia intervine pentru a înlătura aceste frâne sau pentru a intensifica răspunsul imun împotriva tumorii.
Scopul nu este doar micșorarea tumorii, ci și obținerea unui răspuns mai durabil în timp, atunci când cancerul este sensibil la acest tip de tratament.

Imunoterapia este folosită în mai multe tipuri de cancer, dar răspunsul diferă semnificativ de la o boală la alta. În practică, ea este luată în considerare mai ales în următoarele situații:
Melanomul este unul dintre cancerele în care imunoterapia a arătat rezultate importante. Poate fi utilizată în boala avansată și, în unele cazuri, după intervenția chirurgicală, pentru a reduce riscul de recidivă.
În special în cancerul pulmonar non-microcelular, imunoterapia poate fi o opțiune importantă, singură sau în asociere cu chimioterapia. Alegerea depinde de stadiu și de anumiți markeri biologici, cum ar fi expresia PD-L1.
În cancerul renal avansat, imunoterapia poate ajuta la controlul bolii și este adesea folosită în scheme combinate, în funcție de profilul pacientului.
În cancerul vezicii urinare, imunoterapia poate fi utilizată în boala avansată sau local avansată, iar în unele contexte și după tratamentele inițiale, dacă există risc crescut de revenire a bolii.
Unele cancere digestive pot răspunde la imunoterapie, mai ales atunci când au anumite caracteristici genetice sau biologice. Nu toate tumorile digestive beneficiază la fel, de aceea testarea moleculară este importantă.
Anumite limfoame și leucemii pot răspunde la terapii imunologice, inclusiv la tratamente celulare sau anticorpi specifici. Aici selecția pacientului este esențială.
Există și alte tipuri de cancer în care imunoterapia poate avea un rol, dar decizia aparține echipei oncologice după analiza completă a cazului.
Imunoterapia oncologică este recomandată atunci când există șanse rezonabile ca tumora să răspundă. Nu toate tumorile au aceleași semnale biologice, iar unele reușesc să evite răspunsul imun mai eficient decât altele.
Medicii iau în calcul mai mulți factori:
De aceea, două persoane cu același diagnostic pot primi recomandări diferite. Imunoterapia nu este o soluție universală, ci un tratament personalizat.
Rezultatele imunoterapiei pot varia de la un control parțial al bolii la răspunsuri profunde și de durată. La unii pacienți, tumora se micșorează semnificativ; la alții, boala se stabilizează pentru o perioadă mai lungă. Există și pacienți care nu răspund suficient de bine sau la care tratamentul trebuie oprit din cauza reacțiilor adverse.
În general, rezultatele posibile includ:
Este important de înțeles că imunoterapia poate avea nevoie de timp pentru a acționa. În anumite situații, imaginile de control pot arăta inițial modificări care trebuie interpretate cu atenție de oncolog.
Deși este concepută să stimuleze apărarea organismului, imunoterapia poate provoca reacții adverse prin activarea excesivă a sistemului imunitar. Acestea pot afecta pielea, intestinul, ficatul, plămânii, glandele endocrine sau alte organe.
Reacțiile adverse pot include oboseală, erupții cutanate, diaree, tuse, modificări ale analizelor sau simptome hormonale. Unele sunt ușoare, altele necesită tratament rapid. De aceea, este esențial ca pacientul să anunțe echipa medicală dacă apar simptome noi.
Monitorizarea regulată ajută la depistarea timpurie a complicațiilor și la ajustarea tratamentului atunci când este nevoie.

Dacă ți se propune imunoterapia oncologică, poate fi util să întrebi:
O discuție clară cu oncologul te ajută să înțelegi atât beneficiile posibile, cât și limitele tratamentului.
Imunoterapia oncologică este una dintre cele mai importante direcții ale tratamentului modern al cancerului. Este potrivită pentru anumite tipuri de cancer și pentru pacienți selectați pe baza caracteristicilor tumorii și ale organismului. Poate oferi răspunsuri durabile și control al bolii, dar nu funcționează la fel în toate cazurile. Decizia trebuie luată individual, împreună cu echipa medicală.
Nu neapărat. Fiecare tratament are rolul lui, iar alegerea depinde de tipul cancerului, stadiu și markerii tumorali. Uneori sunt folosite împreună.
Nu. Imunoterapia este indicată doar în anumite tipuri de cancer și în anumite situații clinice, după evaluarea atentă a oncologului.
Răspunsul poate apărea după câteva săptămâni sau mai târziu, iar evaluarea se face prin consultații și investigații periodice. Nu există un interval fix pentru toți pacienții.
În unele cazuri poate obține răspunsuri foarte bune și de durată, dar nu există garanții. Obiectivul este controlul bolii și, când este posibil, reducerea semnificativă a tumorii.
Medicul poate recomanda analize de sânge, teste imunohistochimice și teste moleculare, în funcție de tipul cancerului și de tratamentul propus.
Treatments are delivered at our JCI-accredited hospitals — Acıbadem International