Fertilizarea in vitro: cum aleg medicii cei mai buni embrioni

Dorința de a avea un copil pe care naturală poate fi dată peste cap de un diagnostic frecvent: infertilitatea, din ce în ce mai întâlnită în rândul cuplurilor moderne. Problemele genetice, stilul de viață, poluarea, amânarea maternității în cazul femeilor, chiar după 40 de ani, din cauza carierei, sunt tot atâtea cauze pentru care cuplurile nu pot concepe pe cale naturală. În acesta cazuri, nu puține (se estimează la ora actuală că unul din 7 cupluri se confruntă cu infertilitatea), procedurile de fertilizare in vitro devin soluția.

Însă până la FIV și apoi până la primul gângurit al bebelușului, cuplurile trebuie să treacă prin diverse teste și analize. Stimularea ovariană, spermograma și multe alte teste preced obținerea în eprubetă a embrionilor.

În momentul în care un cuplu ia decizia de a recurge la fertilizare, trebuie să știe faptul că specialiștii embriologi obțin în laborator mai mulți embrioni. Iar înainte de fi implantați, medicii analizează starea embrionilor. Testele de preimplantare sunt la ora aceasta foarte sofisticate. De exemplu, în clinicile Acibadem, medicii analizează embrionii din punct de vedere genetic pentru a evita implantarea în uter a celor cu probleme genetice precum talasemie, fibroza chistică, hemofilie A și B, boala Alport, sindromul X fragil, epidermoliza buloasă, distrofie miotonică, hidrocefalie, neurofibromatoză, sindrom Marfan, anemie Sickle cell, boala Tay-Sachs, tetinita pigmentară, reficienta antiripsină a1, fenilketonurie, distrofie musculară Duchenne, anemia Fanconi, acondroplazie, incompatibilitate sanguină Rh și boala Huntington.

Chiar și în lipsa unor afecțiuni genetice în familie, anumiți embrioni obținuți în laborator prezintă anumite defecte. Un studiu al cercetătorilor canadieni de la Hospital Research Centre, Universitatea Montreal, a pus în evidență modul în care se pot produce anomaliile embrionare.

“Jumătate din embrionii obținuți prin fertilizare in vitro conțin anumite celule cu un număr anormal de cromozomi. Este vorba despre embrionii-mozaic pe care anumite clinici nici măcar nu-i implantează în uter. Analizând pe cobai modul în care se multiplică aceste celule, am descoperit mecanismul prin care apar aceste defecte embrionare” a declarat Greg FitzHarris, profesor la Universitatea din Montreal.

Defectul se numește aneuplodie și prezența acestuia a fost asociată cu infertilitatea, în biologia reproductivă. Deși mecanismul de producere al acestuia a fost analizat pe cobai, specialiștii canadieni sunt de părere că fenomenul este similar la om.

De altfel, se știe deja că reușita unei proceduri de fertilizare in vitro este condiționată de implantarea embrionilor viabili. Testarea embrionilor se face în decurs de 3-5 zile de la concepție, până la implantarea în uter. Testele de evaluare a embrionilor mozaic sunt sofisticate, dar pot pune în evidență aneuplodia. Medicii canadieni spun însă că descoperirile lor ar putea depista aneuplodia mult mai simplu și mai puțin invaziv decât testele actuale de laborator. Însă există și specialiști care sunt de părere că aceste defecte se corectează de la sine și spun că embrionii mozaic pot fi precursorii unor bebeluși sănătoși. Însă indiferent de viziune, studiile canadienilor sunt un pas important în înțelegerea profundă a formării embrionilor.

“Ca specialiști în biologia reproductivă, ne dorim să putem stimula embrionii să se dezvolte normal pentru a maximiza șansele cuplurilor infertile de a da naștere unor bebeluși frumoși și sănătoși” a concluzionat profesorul Greg FitzHarris.

La ora actuală, doar un procent 30-50 la sută dintre embrionii implantați duc la sarcini viabile. De aceea, provocarea numărul 1 a specialiștilor în FIV rămâne selectarea embrionilor sănătoși, pentru a maximiza șansele cuplurilor de a deveni părinți.