Dr. Kemal Unal, expert în medicină nucleară: soluții pentru pacienții cu cancer de prostată
Cancerul de prostată sau adenocarcinomul de prostată este al doilea tip de cancer ca frecvență în rândul bărbaților. Se estimează că un bărbat din 9 va face acest tip de cancer de-a lungul vieții. 6 din 10 cazuri sunt diagnosticate la bărbații cu vârsta peste 65 de ani. Depistat în stadiu incipient, cancerul de prostată se poate trata cu succes, iar la actuală, 90 la sută dintre cazuri sunt diagnosticate la debut. Protocolul de tratament al cancerului de prostată poate include monitorizarea pacientului, extirparea prostatei, radioterapia, dar și alte soluții. La ora actuală, pacienții sunt tratați cu succes în cadrul echipei oncologice din care fac parte medicul urolog, oncologul, imagistul, chirurgul, anatomopatologul, radioterapeutul și expertul în medicină nucleară. În ultimii ani, s-au făcut progrese mari și în tratarea cazurilor mai grave de boală. Iar acestea vin din partea medicinei nucleare, care oferă soluții moderne de diagnostic și tratament cum sunt cele care se aplică în cadrul ACIBADEM. Dr. Kemal Unal, unul dintre experții în medicină nucleară în cadrul ACIBADEM, explică pe larg soluțiile pe care le propun echipele de medici pentru diagnosticul și tratamentul cancerului de prostată.
Care sunt recomandările experților în medicină nucleară în cazul adenocarcinomului de prostată?
Dr. Kemal Unal: În cadrul departamentului nostru, folosim protocolul imagistic cu Ga 68- PSMA la pacienții diagnosticați cu adenocarcinom de prostată, pentru a stabili stadiul bolii. De asemenea, putem folosi Ga 68- PSMA la pacienții cu adenocarcinom de prostată care au metastaze pentru a evalua imagistic răspunsul la tratament. Mai mult, dacă pacientul are o nouă leziune, apelăm la Ga 68- PSMA pentru a reevalua stadiul bolii. Ga 68-PSMA acționează în felul următor: când injectăm pacientul cu acest radiotrasor, acesta se atașează de un receptor din membrana adenocarcinomului de prostată, apoi intră în citoplasmă. Astfel, reușim să vizualizăm celulele carcinomului de prostată. Ceea ce facem noi se numește imagistică moleculară cu Ga 68- PSMA.
Cum selectați pacienții pentru acest protocol?
Dr. Kemal Unal: Cum spuneam, folosim Ga 68-PSMA în protocoalele imagistice. Când vrem să aplicăm tratamentele, folosim Lutetiu 177- PSMA pentru că acesta are o energie mai ridicată față de Ga-68. Absorbția de Ga 68- PSMA este evaluată cu ajutorul unor scoruri, iar adenocarcinomul de prostată are o anumită rată de absorbție care pornește de la scorul Gleason 6 și ajunge la 10. Cu cât scorul e mai mare, cu atât mai mare e absorbția. Astfel, aplică protocoalele de diagnostic și tratament la pacienții cu scoruri mai mari de 7. Dacă un pacient are un adenocarcinom de prostată și un nivel mare de PSA în sânge, atunci folosim Ga 68- PSMA pentru stadializarea bolii. Dacă apar suspiciuni de metastaze prin ecografie, rezonanță magnetică sau scintigrafie, putem aplica protocolul cu PSMA pentru a stabili diagnosticul.
Care sunt pașii de diagnostic înaintea aplicării protocolului pentru Ga 68- PSMA?
Dr. Kemal Unal: Pentru diagnosticarea adenocarcinomului de prostată, la început, se face biopsia. Apoi, stabilim valoarea scorului Gleason, să vedem dacă este mai mare de 7. Dacă pacientul are o masă tumorală mare în glanda prostată sau un nivel crescut de PSA, preferăm să stabilim stadiul bolii prin protocoalele imagistice cu GA 68-PSMA. Dacă pacientul are o tumoră mică sau nivelul PSA scăzut, nu aplicăm protocolul. Acesta este recomandat pentru pacienții cu risc mediu și mare.
Ce trebuie să știe pacienții despre protocolul cu GA 68-PSMA?
Dr. Kemal Unal: Nu se fac pregătiri speciale înainte de a face testul, pacientul nu trebuie să oprească medicația. Injectăm radiotrasorul Ga 68-PSMA în departamentul de medicină nucleară, iar pacientul stă liniștit o oră. Apoi urmează investigația care se face cu ajutorul PET-CT-ul: scanarea întregului corp durează 20-30 de minute. Apoi, dacă nu există artefacte de mișcare (situații care apar dacă pacientul are implanturi metalice sau ca urmare a respirației), trimitem pacientul acasă. Singurul lucru pe care trebuie să-l facă pacientul este evite contactul cu femeile însărcinate și cu copiii timp de o zi, pentru că există o încărcătură radioactivă. Efecte secundare ale protocoalelor imagistice care utilizează Ga 68-PSMA nu există. Acestea pot apărea în cazul terapiilor cu lutetiu-177, care presupun doze mari de radiații. De aceea, selectăm atent pacienții în funcție de valorile testelor de sânge și de starea funcțiilor hepatice și renale (terapia cu radiații poate agrava starea pacienților cu probleme renale sau hepatice). Unul dintre efectele secundare poate fi inflamarea glandelor salivare. Din experiența mea, nu ne așteptăm la efecte secundare dacă alegem cu atenție pacienții. După fiecare ciclu cu lutețiu-177, facem analizele de sânge înainte de ciclul următor. Suntem foarte atenți la acest aspect, efectele secundare putând afecta între 3 și 5 la sută dintre pacienți, după terapiile cu lutețiu.
Cum vin aceste protocoale de diagnostic și tratament în sprijinul celor care se confruntă cu metastaze?
Dr. Kemal Unal: Dacă vorbim despre terapiile cu lutețiu-177, acestea sunt foarte importante pentru pacienții cu metastaze pentru că sunt singura șansă de tratament în anumite cazuri. Dacă pacienții au metastaze și li se recomandă hormonoterapie și chimioterapie, ei pot deveni rezistenți la aceste terapii (adenocarcinom de prostată rezistent la castrare) și atunci singura soluție ar putea fi terapia cu lutețiu-177. La ora actuală, se știe că, dacă celulele tumorale au o bună absorbție pentru Ga 68- PSMA, atunci vor avea și pentru terapia cu lutețiu-177. Protocolul se numește diagnosoterapie, este un termen nou în medicina nucleară. Terapiile cu lutețiu-177 sunt personalizate și astfel, reușim să tratăm în același timp toate leziunile. De exemplu, dacă pacientul are 100 de metastaze, nu i se poate aplica radioterapie externă pentru fiecare leziune. Dar când injectăm lutețiu-177 în organism, tumorile absorb lutețiul și astfel, putem iradia mai multe leziuni într-o singură ședință.
Ce observați la pacienții pe care îi tratați prin aceste metode?
Dr. Kemal Unal: Rezultatele noastre sunt similare cu cele oferite de statisticile din marile centre de medicină nucleară din lume. Ne așteptăm la un 10% răspuns complet la tratament. Cei mai mulți dintre pacienți au un răspuns parțial la tratament, dar și acesta e un lucru bun pentru că acești pacienți nu au alte opțiuni terapeutice. Unii au un răspuns stabil, ceea ce înseamnă că boala stagnează ceea ce e bine pentru acești pacienți. 20 sau 30 la sută dintre pacienți se confruntă cu o progresie a bolii sub tratamentul cu lutețiu-177, dar și pentru aceștia mai avem soluții precum terapia cu actiniu care se face deja în Europa și în Turcia. Actiniu este mult mai activ energetic decât lutețiu-177, conține particule alfa, nu beta precum lutețiu. Este o alternativă pentru pacienții care nu răspund la lutețiu-177, dar majoritatea răspund la lutețiu sau au o situație stabilă. De asemenea, la jumătate dintre pacienții care fac tratament cu lutețiu-177, nivelul de PSA din sânge se reduce.
Care este vârsta pacienților cărora le faceți terapia cu lutețiu-177? Sunt pacienți peste 60 de ani sau vorbim și de pacienți mai tineri?
Dr. Kemal Unal: Nu există limită de vârstă pentru aceste terapii, dar după cum știți, adenocarcinomul de prostată apare mai ales la vârstă înaintată, așa că majoritatea pacienților noștri au în jurul vârstei de 60 de ani. Nu există o limită superioară de vârstă pentru aceste terapii: dacă pacientul are o speranță mare de viață, putem aplica terapia și la 90 de ani. Un grup restrâns de pacienți dezvoltă adenocarcinom de prostată la vârstă mai tânără, dar terapiile din medicina nucleară nu sunt cele de primă intenție în adenocarcinomul de prostată. Așa că acești pacienți fac întâi chimioterapie sau terapie hormonală. Dacă pacienți dezvoltă rezistență la aceste terapii, trecem la lutețiu-177. Dar e posibil să treaca niște ani până la tratamentul cu lutețiu-177 așa că pacienții noștri sunt de obicei persoane în vârstă.
Care este viitorul în tramentele oncologice cu radiofarmaceutice, având în vedere creșterea numărului de pacienți cu cancer în condițiile creșterii speranței de viață?
Dr. Kemal Unal: Numărul pacienților noștri crește în fiecare săptămână. Am început cu câțiva pacienți pe lună, acum avem câțiva pe săptămână. Cred că numărul acestora va crește în continuare pentru că odată cu creșterea speranței de viață va crește și numărul pacienților cu adenocarcinom de prostată. Procentul carcinomului de prostată din totalul de cancere crește constant ca urmare a creșterii speranței de viață. Așteptăm rezultatul unor studii în desfășurare la nivel mondial și credem că vor fi bune. Imediat cum le vom afla, le va fi mult mai ușor doctorilor să recomande aceste tratamente. La noi, pacienții ajung trimiși de oncologi și urologi așa că rezultatele studiilor îi vor stimula să orienteze pacienții și către terapiile din medicina nucleară. În viitor, ne așteptăm să folosim mai multe particule cu energie înaltă, pe lângă lutețiu-177, așa că eficacitatea terapiilor s-ar putea îmbunătăți. Deja folosim actiniu la pacienții cu rezistență la lutețiu, actiniu de la care așteptăm rezultate și mai bune.
Ce ne puteți spune despre prezervarea fertilității în cazul bărbaților cărora li se aplică aceste terapii? Afectează acestea fertilitatatea?
Dr. Kemal Unal: Adenocarcinomul de prostată apare mai ales la vârste înaintate, dar nu există date cum că aceste terapii ar da infertilitate permanentă. Radiofarmaceuticele se concentrează în celulele carcinomului și pe câteva din jur, și nu afectează țesuturi la distanță. Practic, prin aceste metode, se iradiază selectiv celulele și se protejează mult mai bine țesuturile decât în cazul aplicării radioterapiei externe. E mult mai bine localizată iradierea.
