Transplantul hepatic este indicat atunci când ficatul nu mai poate funcționa suficient, iar tratamentele obișnuite nu mai controlează boala sau complicațiile ei. Eligibilitatea depinde de cauza bolii, severitatea afectării, absența unor contraindicații majore și de o evaluare complexă făcută de o echipă specializată.
Transplantul hepatic este o opțiune de tratament pentru persoanele cu boală de ficat avansată, atunci când ficatul nu mai poate susține funcțiile esențiale ale organismului. Decizia nu se bazează doar pe diagnostic, ci pe severitatea bolii, complicații, răspunsul la tratamente și starea generală a pacientului.
În general, transplantul hepatic este luat în calcul atunci când există insuficiență hepatică avansată sau complicații repetate ale unei boli hepatice cronice. Poate fi indicat în ciroză de diferite cauze, în anumite forme de insuficiență hepatică acută și în unele boli metabolice sau genetice care afectează ficatul.
Scopul transplantului este de a înlocui ficatul bolnav cu unul sănătos, pentru a îmbunătăți funcția hepatică și a reduce riscul de complicații severe. Totuși, nu orice pacient cu boală de ficat este candidat; mulți pot fi tratați medicamentos, endoscopic sau prin alte intervenții înainte de a ajunge la transplant.

Eligibilitatea este stabilită de o echipă multidisciplinară formată, de obicei, din gastroenterolog/hepatolog, chirurg de transplant, anestezist, specialist în boli infecțioase, psiholog și alți medici, în funcție de caz.
Pacientul trebuie să aibă afectare hepatică suficient de avansată încât beneficiul transplantului să fie mai mare decât riscurile. Exemplele includ ciroza decompensată, insuficiența hepatică cronică sau unele forme de cancer hepatic aflate în criterii de transplant.
Transplantul devine mai probabil atunci când apar complicații precum ascita greu de controlat, hemoragii digestive prin varice esofagiene, encefalopatie hepatică repetată, icter persistent, sindrom hepatorenal sau episoade frecvente de spitalizare.
Deși boala hepatică este severă, pacientul trebuie să poată tolera o intervenție majoră și tratamentul de după operație. Se evaluează inima, plămânii, rinichii, starea nutrițională și riscul de infecții.
Anumite situații pot face transplantul imposibil sau temporar inadecvat, cum ar fi infecții severe necontrolate, unele cancere extrahepatice active, consum activ și netratat de alcool sau droguri, aderență foarte slabă la tratament ori boli cardiovasculare grave necorectate. Criteriile exacte diferă în funcție de centru.
După transplant este necesar tratament imunosupresor și monitorizare regulată. De aceea, contează mult capacitatea pacientului de a respecta programările, medicația și recomandările privind stilul de viață.
Unele simptome sugerează că boala hepatică se agravează și că trebuie contactat rapid medicul curant sau prezentare la urgență, în funcție de severitate.
Dacă apar sângerare digestivă, confuzie severă, respirație dificilă, febră cu stare generală alterată sau durere abdominală intensă, este necesară evaluare de urgență.
Evaluarea este amplă și poate include analize de sânge, teste de funcție hepatică, imagistică, endoscopie, evaluare cardiologică, pulmonară și psihosocială. Uneori sunt necesare vaccinări, tratamente pentru infecții, nutriție adecvată sau optimizarea altor boli înainte de a putea fi înscris pacientul pe lista de așteptare.
În unele situații, transplantul este amânat până când starea se stabilizează. În altele, poate fi exclus dacă riscurile sunt prea mari sau dacă există alternative eficiente la momentul evaluării.

Dacă ți s-a spus că ai boală hepatică avansată, merită să întrebi:
Transplantul hepatic este indicat atunci când ficatul nu mai poate îndeplini funcțiile vitale și când beneficiul intervenției depășește riscurile. Semnele de alarmă precum icterul accentuat, confuzia, sângerarea digestivă sau ascita severă justifică o evaluare medicală promptă. O discuție timpurie cu medicul hepatolog ajută la stabilirea momentului potrivit pentru evaluare și la alegerea celui mai bun plan de tratament.
Pacienții cu boală hepatică avansată, insuficiență hepatică sau complicații repetate pot fi evaluați, dacă beneficiul posibil depășește riscurile și nu există contraindicații majore.
Nu. Mulți pacienți cu ciroză pot fi tratați și monitorizați fără transplant. Evaluarea depinde de dacă boala este compensată sau decompensată și de complicațiile apărute.
Icterul care se agravează, confuzia, vărsăturile cu sânge, scaunele negre, febra, ascita severă și somnolența importantă sunt semne de alarmă.
Da. Infecțiile severe necontrolate, unele cancere active, probleme cardiace majore sau lipsa aderenței la tratament pot împiedica transplantul sau îl pot amâna.
Urmează investigații suplimentare, tratamentul complicațiilor și decizia echipei de transplant. Dacă este cazul, pacientul poate fi înscris pe lista de așteptare conform criteriilor centrului.
Treatments are delivered at our JCI-accredited hospitals — Acıbadem International