Au fost protagoniştii unui miracol, rezistând timp de 10 săptămâni într-un pahar de lichid amniotic
“GEMENİİ MİNUNE” s-au agăţat de viaţă într-o mână de apă!
Ömer Faruk şi Ahmet Mirza sunt gemeni identici. Povestea naşterii lor a devenit în acelaşi timp şi numele unui miracol. Pe când mama se afla în a 19-a săptămână de sarcină i s-a rupt apa. În astfel de situaţii, în general, sarcina s-ar fi încheiat în două săptămâni. De această dată nu a fost aşa. Atât datorită tratamentului de succes aplicat, cât şi datorită norocului, aceştia au reuşit să rămână în viaţă într-o mână de apă. Ca să poată să supravieţuiască în burta mamei aveau nevoie de un ulcior de apă, dar cantitatea de lichid amniotic se redusese la un pahar. Au rezistat până în a 29-a săptămână de sarcină şi au spus “salut” vieţii cu happy-end. Spitalul Acıbadem Kadıköy – Secţia de obstetrică – Prof. Dr. Melih Atahan Güven, Specialist Obstetrică şi Perinatologie, medicul care a realizat cu succes monitorizarea naşterii şi a viitoarei mămici a declarat că “aceasta este o situaţie rar întâlnită”.
Căsnicia cuplului fomat din İlkay şi Emre Horasan durează de 5 ani. În al treilea an de căsnicie au hotărât că a venit timpul să facă un copil, simţindu-se pregătiţi să devină părinţi. S-au dus să discute cu Prof. Dr. Tayfun Bağış, Specialist Obstretică şi Fertilizare in Vitro din cadrul Spitalului Acıbadem Kadıköy. İlkay Horasan, în vârstă de 29 de ani a rămas însărcinată cu gemeni identici. İlkay Horasan, pe de o parte era entuziasmată că va deveni mamă dar, pe de altă parte, era supărată din cauza problemelor de sănătate pe care le avea tatăl acesteia. De asemenea un factor în plus îl reprezenta şi faptul că lucra în bancă. Când sarcina ajunsese la 2 luni jumate aceasta a avut o hemoragie, moment în care inima ei a fost cuprinsă de frică. Aceasta a fost ţinută sub observaţie de către Prof. Dr. Melih Atahan Güven, Specialist Obstetrică şi Perinatologie, de la Spitalul Acıbadem Kadıköy – Secţia de obstetrică. Aceasta şi-a luat concediu medical de la serviciu şi s-a dus la casa părintească din Gölcük, unde s-a odihnit timp de o lună. După două luni de concediu medical, pe data de 26 Iulie, aceasta a primit veste de la spital că starea de sănătate a tatălui său, aflat la terapie intesivă, s-a agravat şi în urma acestui lucru i s-a rupt apa. Imediat, împreună cu soţul său, au plecat din Gölcük spre Spitalul Acıbadem Kadıköy şi l-au sunat pe Prof. Dr. Melih Atahan Güven.
Atunci când tratamentul corespunzător este ajutat de noroc…
İlkay Horasan se afla într-o situaţie foarte riscantă. Exista posibilitatea să piardă sarcina şi de asemenea mama ar fi putut să se intoxice cu infecţia rezultată în urma pierderii lichidului. Astfel acesteia i s-a început tratament cu antibiotice. Pe de altă parte, în săptămânile următoare, i-au fost efectuate injecţii pentru a preveni retardul pulmonar la bebeluşi. La anumite intervale de timp dezvoltarea bebeluşilor a fost monitorizată şi li s-au efectuat examinări Doopler. A fost monitorizată atât starea bebeluşilor cât şi valorile analizelor de sânge ale mamei. Deoarece tratamentul aplicat de Prof. Dr. Güven a fost însoţit şi de noroc, gemenii au dus la bun sfârşit şi cea de a 28-a săptămână de sarcină în burtica mamei şi au reuşit să reziste într-o mână de apă până în cea de a 29-a săptămână; cantitatea de lichid amniotic ajunsese cât un pahar, când ar fi trebuit să fie cât un ulcior. După ce şi-a pierdut tatăl, İlkay Horasan s-a concentrat doar asupra bebeluşilor săi. Faptul că tratamentul a continuat cu succes a dus la creşterea moralului mămicii şi aceasta a început să spere că va duce sarcina până în a 36-a săptămână. Cu toate acestea medicul îi spusese cu precauţie că prima ţintă este să atingă a 24-a săptămână de sarcină şi apoi a 28-a. Aceasta a precizat că, într-adevăr, gemenii au venit pe lume în a 28-a săptămână.” O dată cu naşterea lor, cei doi prichindei au făcut cunoscută lumii o poveste rară.
Lupta pentru viaţă într-un pahar de apă
“Apa copilului” aşa cum este cunoscut în popor lichidul amniotic este de fapt urina bebeluşului. Acest lichid asigură dezvoltarea plămânilor bebeluşului şi prin înghiţire ajunge în tractul digestiv fiind apoi eliminat prin urină după ce trece prin rinichi, astfel că acesta este recirculat. Lichidul amniotic se află în interiorul unei membrane, care poartă denumirea de cavitate amniotică. În condiţii normale această membrană apără bebeluşul împotriva factorilor externi şi nu se rupe. Prof. Dr. Güven menţionează faptul că, “uneori din motive necunoscute încă astăzi, există situaţii când această membrană se poate rupe şi apa se pierde de timpuriu. În cursul unei sarcini cu un singur făt există o probabilitate de 1% în ceea ce priveşte ruperea apei între cea de a 12-a şi a 24-a săptămână de sarcină, în timp ce la o sarcină cu gemeni acest procent este de 2% în cazul gemenilor fraternali (dizigoţi) şi de 5% în cazul gemenilor identici. Din păcate astăzi nu este posibil, din punct de vedere medical, să fie luate măsuri care să poată preveni şi înlătura ruperea apei şi pierderea lichidului, lucruri ce pun în pericol sarcina. Pe de altă parte, acest lucru poate duce la creşterea riscului de infecţii care pot apărea în canalul de naştere dar nu este acceptat că aceasta este singura cauză. Important este, în care săptămână de sarcină are loc ruperea apei şi dacă în interiorul cavităţii amniotice rămâne suficient lichid pentru ca fătul să poată să trăiască după ruperea apei.” Cu cât este mai mare perioada ce trece de la deschiderea cavităţii amniotice a fătului până la naştere tot atât de mare este şi riscul de infecţie atât din punct de vedere al mamei, cât şi al fătului. İlkay Horasan a avut noroc. Chiar dacă cavitatea amniotică s-a deschis în cea de 19-a săptămână de sarcină, deoarece cavitatea s-a deschis printr-un orificiu lateral în interiorul cavităţii a mai rămas o cantitate de aproximativ 100 cc lichid. În condiţii normale, în această săptămână de sarcină cantitatea de lichid amniotic trebuia să fie de aproximativ 1000 cc. Astfel că în timp ce İlkay Horasan ar fi trebuit să aibă un ulcior de lichid, cantitatea acestuia se redusese la un pahar. În urma monitorizării sarcinii s-a constatat faptul că această cantitate creşterea o dată cu urina eliminată de feţi dar scădea deoarece integritatea cavităţii amniotice fusese compromisă. Acest proces a continuat până în a 29-a săptămână de sarcină când au început durerile şi au început să apară semne de infecţie în urma rezultatelor analizelor de sânge efectuate mamei. În faţa acestei situaţii s-a luat hotărârea de a pune capăt sarcinii pentru a nu pune în pericol viaţa mamei sau a feţilor. Bebeluşii se află acum în braţele mamei lor după ce au rămas aproximativ o lună şi jumătate sub supravegherea şi controlul Dr. Atalay Demirel. Prof. Dr. Güven a menţionat faptul că “această cantitate minimă de lichid a fost suficientă, cu ajutorul tratamentului aplicat, pentru ca feţii să poată să rămână în viaţă într-o mână de lichid şi să vină sănătoşi pe lume. Nu am mai întâlnit o astfel de situaţie în cei 20 de ani de carieră.”
Ömer Faruk şi Ahmet Mirza sunt sănătoşi
Când au venit pe lume Ömer Faruk avea greutatea de 1,275 kg, iar Ahmet Mirza de 1,110 kg. Atât mama cât şi cei doi prichindei au fost externaţi cu o stare de sănătate bună. Ca urmare a faptului că mamei i s-a rupt lichidul amniotic în a 19-a săptămână de sarcină “prichindeii au reuşit să se agaţe de viaţă, într-un mod nemaiîntâlnit până atunci şi au trecut cu succes de o perioadă de cotitură” astfel că în a 29-a săptămână au spus “salut” lumii. İlkay Horasan afirmă că trăieşte cele mai fericite zile din viaţă, în timp ce îşi strânge la piept copiii. Soţul acesteia, Emre Horasan accentuează faptul că au reuşit să treacă peste toate aceste greutăţi datorită încrederii.
Pentru mai multe detalii despre accesarea serviciilor medicale ale grupului Acibadem vă rugăm să contactați biroul local din România la adresa de email info.ro@acibadem.com.tr sau telefon 021 313 99 38.
