Când se foloseşte tratamentul chirurgical

Da Vinci Surgery

Chirurgia curativă este folosită ca o parte a tratamentului chirurgical în oncologie. Însa, condiţia principală pentru chirurgia curativă, este aceea ca tumora este limitată doar la organul,  sau ţesutul, unde aceasta a aparut prima dată.  Pentru a beneficia de chirurgie cu scop curativ, nu trebuie sa existe nici o metastază la distanţă. Tumorile pot fi îndepărtate în totalitate în cazul în care marginile acestora sunt bine determinate. Există cazuri, în care tumora nu poate fi indepartătă în totalitate, în aceste cazuri  cu scopul de a reduce dimensiunea tumorii poate fi aplicată chirurgia de reducţie. Totodată, îndepărtarea chirurgicală a metastazelor, puţine la număr creţte ţansa de însănătoşire a pacientului.

Chirurgia Robotică  Da Vinci

Intervenţiile chirurgicale laparoscopice executate cu ajutorul ‘’Robotului Da Vinci’’ sunt definite ca chirurgie robotică. Acest tip de operaţii aduc pacientului o serie de avantaje. Pe lângă avantajele generale a tuturor intervenţiilor chirurgicale laparoscopice, ca diminuarea durerii, cicatrici minime, perioada scurta de spitalizare; sangerarea diminuată creşte rata de succes a operaţiei. Chirurgia Robotica DaVinci este folosită în următoarele specialităţi: ginecologie, chirugie toracica, chirurgie oncologică, urologie, chirurgie cardiovasculară, chirurgie generală,  chirurgie ORL.

Tratamentul este planificat multidisciplinar

Specialiștii de chirurgie generală, radiologie, anatomopatologie, oncologie medicală și radiologie oncologică lucrează împreună și colaborează printr-o abordare multidisciplinară în planificarea tratamentului cancerului mamar. În principal, primul specialist care evaluează pacientul este chirurgul. De asemenea este important ca, înainte și după tratament, pacientul să fie evaluat psihologic și psihiatric.

În care situații se apelează la chirurgie?

Prima opțiune în cazul cancerelor mamare depistate într-o fază incipientă este chirurgia. În cadrul metodei chirurgicale, tumora canceroasă este excizată din țesutul mamar  precum și în jurul țesutului său, fie prin excizarea întregului sân. De asemenea, pentru a înțelege dacă tumora s-a extins în axilă sau nu, se mai excizează și unii ganglioni limfatici. Prin efectuarea intervenției chirurgicale, la început se detectează stadiul bolii precum și cerințele terapeutice suplimentare ale pacientului (radioterapie, hormonoterapie, chimioterapie).

Azi, datorită dezvoltării tratamentelor chirurgicale și îmbunătățirii tratamentelor adjuvante, mulți dintre pacienți înregistrează rezultate excelente.

Chirurgia protectoare a sânului

Pacienții cu cancer mamar sunt pierduți datorită recurenței sistematice, în alte cuvinte, răspândirea (metastaza) și nu recurența în sân. În acest sens, îndepărtarea țesutului afectat de tumoră prin metoda chirurgiei mamare protectoare în cazurile adecvate cu un singur focar tumoral este de preferat în locul mastectomiei. În cadrul chirurgiei mamare de protecție, țesutul tumoral este excizat cu aproximativ 1-2 cm din țesutul mamar normal din jurul tumorii (excizie mare, tumorectomie).

Celălalte tehnici bazate pe excizii mai mari a celei regiuni a sânului sunt cunoscute sub numele de  „sectorotomie„ sau „mastectomie parțială”.

În ceea ce privește nodulii ce nu sunt considerați ca palpabili și maligni și marcați cu sârmă sub ghidaj mamografic sau ecografic, aceștia sunt filmați după excizie prin ghidaj de sârmă sau tehnici ROLL (Localizare radioghidată a leziunilor oculte ) și sunt controlate dacă sunt sau nu excizabile.

Operații care implică îndepărtarea întregului sân (mastectomie)

Mastectomia este o metodă aplicată în situațiile în care chirurgia protectivă a sânului nu este adecvată. Deși era uzuală în trecut, azi mastectomia este preferată pentru pacienții cu tumori neadecvate pentru chirurgia pretoctivă a sânului, cu diametrul mare și/sau care indică o distribuție întinsă în cadrul sânului (tumori cu mai multe focare). Din nou, în funcție de situația pacientului, se poate discuta despre mastectomia radicală modificată , cu alte cuvinte, excizarea întregului sân și a unei părți mari din ganglioni limfatici axilari. În acest caz, datorită exciziei unei părți mari din ganglionii limfatici axilari, există unele acuze ca umflarea brațului, amorțeală, furnicături, ce pot apărea la unii pacienți.

B) Intervenții chirurgicale pentru evaluarea ganglionilor limfatici axilari  

Cancerul mamar indică extindere mai ales spre ganglionii limfatici axilari. În trecut, excizia tuturor ganglionilor limfatici axilari era preferată pentru determinarea stadiului bolii, pentru a stabili afectarea ganglionilor limfatici axilari și pentru a furniza un mai bun control local (disecție axilară). Dar investigatorii s-au decis să urmeze o altă metodă medicală deoarece pacienții s-au plâns adesea de efectele secundare ale acestui procedeu precum umflarea brațului (limfedem), restricționarea și deformarea umărului, putere scăzută și amorțirea brațului. În ultimii ani „Tehnica biopsiei ganglionului limfatic santinelă” este metoda de excizie a majorității ganglionilor limfatici care a fost îmbunățită  datorită identificării celulelor tumorale.

 

Cum se execută Tehnica biopsiei ganglionului limfatic santinelă?

În cadrul acestei tehnici, înainte de operație, în sân, inclusiv în tumoră, se injectează o substanță radioactivă precum 99mTc. Prin activarea substanței puternic radioactive  este posibilă monitorizarea ganglionului, fie dupa-masa cu o zi înainte de operație, fie în dimineața operației prin limfoscintigrafie, apoi se execută excizia de către un detector de substanță radioactivă sau contra-unealtă denumită sondă gamma, și proba este trimisă la laborator anatomopatologic pentru analize în timpul operației. De asemenea, se mai poate efectua injectarea de colorant albastru în sân, inclusiv tumoră, în timpul operației. În acest caz, ganglionul sau ganglionii limfatici de culoare albastră pot fi excizați ca ganglioni limfatici santinelă prin găsirea canalului limfatic de culoare albastră și urmărirea sa; și aceștia fiind trimiși la anatomopatolog în timpul operației, în aceeași manieră. Dacă ganglionul limfatic santinelă a fost implicat, toți ganglionii limfatici axilari trebuie excizați. S-a constat în mod negativ în decursul operațiilor, că au existat ganglioni limfatici ce au fost considerați ca neafectați și nu au fost excizați. Ca atare, efectele secundare precum edemele de ganglioni limfatici, restricția umărului la mișcare, sau amorțirea  brațului se observă tot mai rar la pacienții asupra cărora s-a efectuat doar biopsia ganglionilor limfatici santinelă. Dar acești ganglioni limfatici santinelă sunt tratați prin proceduri speciale și mai mult, secțiunile negative ale pacienților sunt supuse colorării cu agenți de colorare speciali. Astfel, dacă se stabilește implicarea minimă a ganglionilor limfatici, pacientul ar trebui operat a doua oară pentru o disecție suplimentară a zonei axilare, cu alte cuvinte, se excizează toți ganglionii limfatici.

Reconstrucția mamară  

Reconstrucția mamară este efectuată pentru a restaura forma inițială a sânului pierdut din cauza cancerului mamar. Din acest punct de vedere, reconstrucția sânului nu este considerată ca chirurgie plastică, ci mai degrabă ca reconstrucție, cu alte cuvinte, trebuie considerată ca o operație de înlocuire a unui membru pierdut din cauza bolii. Prin noile apariții din știința medicală, acum chirurgii pot genera un sân similar celui natural. În țările dezvoltate, în echipele de tratament pentru cancerul mamar sunt incluși și chirurgi plasticieni specializați în reconstrucție . Acești specialiști efectuează operații pentru trasformarea naturală a sânului atunci când se impune.

Care sunt beneficiile reconstrucției mamare?

Pierderea sânului influențează negativ multe femei din punct de vedere psihologic. Astfel, rezultatul operațiilor executate de reconstrucție mamară pot reprezenta un nou început pentru majoritatea pacienților. Relațiile familiale, viața sexuală a acestor pacienți devin mai compatibile. Mai mult, prin îmbunătățirea stării de spirit a pacienților, aceștia se pot lupa mai bine cu boala.

Ce stagii există în reconstrucția mamară?

Reconstrucția mamară are 3 stagii fundamentale. În ordine, generarea de țesut mamar, reconstrucția mamelonului și areolei, asigurarea simetriei dintre sâni.

I – Regenerarea țesutului mamar

În general, regenerarea sânului pierdut poate fi efectuată în două maniere:
1- Proteze mamare,
2- Țesutul propriu al pacientului (țesut autogen).

Mulți factori precum starea generală de sănătate a pacientului, vârsta, caracteristicile corporale, caracteristicile operației de mastectomie efectuate, administrarea sau lipsa administrării radioterapiei, starea celuilalt sân, preferințele pacientului, experiența chirurgicală și abilitățile chirurgului plastic, joacă un rol important în alegerea metodei de operație și a timpului de reconstrucție.

1 – Protezele mamare

Protezele mamare sunt de obicei de două feluri: umplute cu gel sau umplute cu ser fiziologic (apă cu sare). La ambele tipuri de proteze, suprafața exterioară constă dintr-un perete de silicon. În funcție de starea pacientului, reconstrucția poate fi efectuată prin așezarea protezelor direct (în cazul reconstrucțiilor simultane), sau mai întâi prin așezarea unui balon denumit „dilatator de țesut”  pentru extinderea țesuturilor moi ale peretelui pieptului, iar apoi prin îndepărtarea balonului, se poate fixa proteza permanentă. Această metodă este preferată în special în reconstrucțiile târzii.

2 – Reconstrucția mamară cu țesutul propriu al pacientului (țesut autogen)

Reconstruicțiile mamare cu țesut autogen sunt acceptate ca fiind mai compelxe și necesită experiență.

Microchirurgie

Țesutul dermic și țesutul gras subcutanat sunt îndepărtate complet de pe abdomen, zona dorsală sau regiunea șoldurilor, conectate la venele ce le alimentează folosindu-se  metoda  transplantului de țesut liber în cazul reconstrucției mamare iar supraviețuirea venelor  este asigurată prin coaserea la cu venele locației receptoare.  Chirurgul plastician trebuie să fie experimentat în ceea ce privește microchirurgia pentru acest tip de operație deoarece coaserea venelor subțiri una de cealaltă poate fi efectuată doar sub microscop.

II – Reconstrucția mamelonului și areolei  

Uneori va fi nevoie de câteva operații pentru obținerea imaginii unui sân natural. Prima operație, cu alte cuvinte, procesul de regenerare a țesutului mamar este cea mai dificilă. În ceea ce privește a doua operație, regenerarea mamelonului și areolei (zona închisă la culoare din jurul mamelonului) sunt mai ușoare iar aceste proceduri sunt efectuate sub anestezie locală. Mamelonul este fabricat din țesut din aceeași regiune. Pentru zona de culoare închisă din jurul mamelonului, se poate apela la tatuaj sau la prelevarea pielii de la mamelonul opus sau din zona inghinală.